Model de acțiune în partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, formulez prezenta

Cerere de partajare a bunurilor comune [4]

solicitându-vă ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa:

– să constataţi că am dobândit împreună, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune_;

– să constataţi că avem cote de contribuţie egale (sau, după caz, cote inegale, ce trebuie indicate expres) la dobândirea bunurilor comune menţionate anterior;

– să dispuneţi împărţirea bunurilor comune, prin atribuirea către mine a următoarelor bunuri:_, şi către pârât a următoarelor bunuri:_;

– să dispuneţi compensarea inegalităţilor valorice dintre loturi prin obligarea soţului al cărui lot are o valoare mai mare la plata unei sulte corespunzătoare către celălalt soţ;

– să dispuneţi compensarea cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam. [sau, după caz, art. 33 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.]

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune reală, prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor, acestea devenind, în urma partajului, bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei.

[2] Calitate procesuală activă are oricare dintre soţi sau, după caz, terţul creditor al unuia dintre soţi, a cărui creanţă nu a putut fi acoperită din bunurile proprii ale soţului-debitor.

[3] Calitate procesuală pasivă are celălalt soţ, care nu este titularul acţiunii sau, după caz, ambii soţi, dacă acţiunea a fost pornită de terţul-creditor al unuia dintre soţi.

[4] Obiectul acţiunii. în această privinţă se impun unele precizări:

– se poate cere împărţirea tuturor bunurilor comune dobândite de soţi până la data partajului sau numai a unei părţi din aceste bunuri;

– valoarea bunurilor supuse partajării este cea de la data introducerii acţiunii, iar nu cea de la data naşterii stării de devălmăşie;

– cheltuielile de judecată se suportă de ambele părţi, proporţional cu cota lor de proprietate, astfel încât, la finalul judecăţii, se va ajunge la compensarea, totală sau parţială, a cheltuielilor efectuate de părţi cu ocazia procesului, aceasta deoarece procesul de partaj se caracterizează prin aceea că dă naştere la o judecată dublă, părţile având dublă calitate – reclamantul având în acelaşi timp şi calitatea de pârât, iar pârâtul având în acelaşi timp şi calitatea de reclamant.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de soţi a părţilor, sens în care se va indica data încheierii căsătoriei şi faptul că nu a fost intentată de vreunul dintre soţi o acţiune de divorţ;

b) motivele temeinice care justifică împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cum ar fi, de exemplu: lipsa altor mijloacelor materiale ale soţului-reclamant, în afara bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, care îl pun în imposibilitatea de a-şi ajuta copilul dintr-o căsătorie anterioară, aflat în nevoie; înstrăinarea bunurilor comune de către soţul-pârât, fără ca soţul-reclamant, care a părăsit domiciliul comun, să-şi fi dat acordul la înstrăinare; abandonarea forţată a domiciliului comun de către soţul-reclamant, datorită relelor tratamente sau alungării sale de către soţul-pârât; împrejurarea că soţii sunt separaţi în fapt, iar pârâtul, care întreţine o relaţie de concubinaj, foloseşte singur o parte sau toate bunurile comune, existând pericolul irosirii acestora; vârsta înaintată şi starea de boală a unuia dinte soţi; ascunderea de către soţul pârât a unor bunuri în scopul de a şi le însuşi; faptul că terţul-creditor al unuia dintre soţi nu şi-a putut acoperi creanţa din bunurile proprii ale soţului-debitor etc.)

c) dacă este cazul, împrejurările din care rezultă contribuţia majorată a reclamantului la dobândirea bunurilor comune supuse împărţelii. în acest sens se poate invoca, de exemplu, obţinerea unor venituri mult mai mari de către reclamant, faptul că soţul-pârât nu a avut serviciu deloc sau o perioadă îndelungată, că a plătit pensie de întreţinere copilului său din altă căsătorie etc.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam. sau, după caz, dacă acţiunea se porneşte de creditorul personal al unuia dintre soţi, dispoziţiile art. 33 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de căsătorie, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească motivele temeinice de împărţeală a bunurilor comune (şi, dacă este cazul, cota majorată de contribuţie a reclamantului) cum ar fi, spre exemplu: certificatul de naştere al copilului reclamantului dintr-o altă căsătorie, acte medicale care atestă boala gravă de care suferă acesta, certificat de la administraţia financiară din care rezultă că nici copilul şi nici părintele acestuia (reclamantul) nu realizează venituri impozabile şi nu au bunuri imobile în proprietate, carnetul de muncă al reclamantului, titlul de creanţă al reclamantului-creditor împotriva unuia dintre soţi, precum şi orice alte înscrisuri care atestă că satisfacerea acestei creanţe nu s-a putut realiza integral din bunurile proprii ale soţului-debitor etc. De asemenea, dacă printre bunurile comune supuse partajului se află imobile, se vor depune titlurile de proprietate asupra acestora;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor indicate prin acţiune ca fiind bunuri comune, al cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora şi al valorii actuale a acestora;

c) martori – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor supuse partajului, al cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora, precum şi pe aspectul motivelor invocate ca temei al împărţelii în timpul căsătoriei, ce se constituie în împrejurări de fapt;

d) expertize tehnice de specialitate – pentru evaluarea bunurilor supuse împărţelii, dacă valoarea acestora nu a fost recunoscută de pârât.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. c) teza I-a din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De menţionat că aceasta este taxa fixă ce se plăteşte de reclamant la introducerea cererii de partaj de bunuri comune, ea urmând a fi completată de titularul cererii pe parcursul procesului, dacă pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie pretinse prin acţiune, caz în care taxa judiciară de timbru se va calcula la valoarea contestată, conform art. 3 lit. c) teza a Il-a raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/199741.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare; dacă, pe parcursul procesului, pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, se va completa şi timbrul judiciar în raport cu valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/19955).

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, după distincţiile prevăzute de art. 5 C. proc. civ., afară de cazul în care printre bunurile comune supuse împărţelii figurează şi un imobil, caz în care devine competentă instanţa de la locul situaţiunii imobilului, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);

b) material – este competentă întotdeauna judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse împărţelii, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de partaj de bunuri comune, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.