Model de acţiune în pretenţii constând în despăgubiri materiale şl morale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, şi pe funcţionarul_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de_lei [4]

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 1 şi ale art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, specifică contenciosului administrativ, prin care se pune la îndemâna persoanei vătămate posibilitatea de a solicita despăgubiri materiale şi morale de la autoritatea publică care i-a produs un prejudiciu

prin emiterea unui act nelegal, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau prin nesoluţionarea în termen legal a cererii formulate de reclamant.

1.1. Termenul de introducere. Potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de despăgubiri poate fi formulată în termen de 1 an de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana fizică sau juridică, ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, prin refuzul soluţionării sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. De pildă, dacă se emite autorizaţia de construcţie pentru un vecin al reclamantului, dar prin modul de construcţie a casei se provoacă prejudicii reclamantului, acesta are dreptul să ceară instanţei de contencios anularea actului emis cu încălcarea drepturilor sale sau interesului său legitim, precum şi daune. în această ipoteză, reclamantul s-ar putea îndrepta cu o acţiune în despăgubiri, de drept comun, împotriva beneficiarului autorizaţiei.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică ce a emis actul administrativ prejudiciabil pentru reclamant sau care nu a soluţionat în termenul legal cererea reclamantului ori a refuzat nejustificat soluţionarea acesteia, precum şi persoana fizică (funcţionarul) care a elaborat, a emis sau a încheiat actul. Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să emită actul respectiv, sau, după caz, a refuzat să emită actul sau nu l-a emis în termenul prevăzut de lege.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul poate solicita obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate prin emiterea unui actul administrativ care i-a vătămat un drept ori un interes legitim ori prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sau nesoluţionarea acesteia în termen legal.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul emiterii acestuia ori nesoluţionarea cererii in termen legal;

b) calitatea pârâtului de autoritate publică ;

c) existenţa pe rolul instanţei a unei acţiuni de anulare a actului administrativ sau prin care autoritatea publică este obligată să emită un act, să încheie un contract sau să adopte o anumită conduită. Acest aspect rezultă din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Dacă s-a pron unţat o hotărâre judecătorească, favorabilă reclamantului, acţiunea în pretenţii va avea drept cauză anularea actului sau obligarea autorităţii administrative să adopte o anumită conduită. Urmează ca reclamantul să probeze existenţa daunelor şi a cuantumului acestora;

d) in ce constau daunele produse prin emiterea actului administrativ. Aceste daune pot fi atât materiale, cât şi morale.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 şi ale art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Probe.

a) înscrisuri – certificat de grefă privind existenţa pe rolul instanţei a unei acţiuni în anularea actului administrativ sau în obligarea autorităţii publice să emită un înscris, să îndeplinească o anumită obligaţie. Dacă s-a pronunţat o hotărâre judecătorească se va depune o copie a acesteia. Se vor folosi înscrisuri pentru a face dovada daunelor cauzate prin actul emis, precum şi orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile reclamantului;

b) interogatoriul pârâtului – pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor produse;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiză tehnică – pentru a se stabili existenţa şi cuantumul daunelor.

[8] Timbrajul.

8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită repararea pagubelor suferite o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei (la nivelul anului 2005).

Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.

8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, această excepţie fiind prevăzută expres de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;

b) material – potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:

• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a înfiinţat), au competenţă să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei.

• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au competenţa să judece în fond: