Model de acţiune in pretenţii formulata de angajator împotriva salariatului

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Obligarea pârâtului la plata despăgubirilor băneşti în sumă de_

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 270 din Codul muncii.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probă _, pe aspecte privind_

Anexez [7]: înscrisuri, respectiv_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, cu caracter patrimonial, prin care se urmăreşte valorificarea dreptului la despăgubiri născut în patrimoniul angajatorului ca urmare a prejudiciului cauzat acestuia de către angajat, în cursul derulării raporturilor de muncă.

[2]Calitate procesuală activă (reclamant) are unitatea intimată (angajatorul) care a suferit un prejudiciu din culpa salariatului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Potrivit art. 14 din Codul muncii, angajatorul este persoana fizică sau juridică care poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana salariată care a produs un prejudiciu patrimonial unităţii intimate, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de angajator a unităţii reclamante care a suferit un prejudiciu din culpa salariatului;

b) calitatea de salariat cu contract de muncă a pârâtului care a produs prin fapta sa un prejudiciu unităţii angajatoare. Potrivit dispoziţiilor art. 270 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale;

c) existenta faptei culpabile a pârâtului prin care s-a produs un prejudiciu unităţii reclamante. De exemplu, s-ar putea menţiona lipsa nejustificată a salariatului de la locul de muncă, neglijenţa în serviciu etc.;

d) prejudiciul cauzat unităţii să se fi produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (2) C. muncii, salariaţii nu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului;

e) încălcarea uneia din clauzele contractului de muncă individual sau colectiv care a dus la provocarea prejudiciului patrimonial unităţii de către pârât;

f) existenta unui prejudiciu patrimonial produs reclamantei de către angajatul pârât. Se va menţiona în ce constă acest prejudiciu şi cuantumul său.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 270 din Codul muncii.

[6] Probe:

a) înscrisuri – pentru a proba calitatea de salariat, fapta culpabilă a pârâtului, cuantumul prejudiciului. Acestea ar putea consta în procesul-verbal de constatare a prejudiciului, fişa postului, procesul-verbal de instructaj etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul cuantumului pagubei, vinovăţiei sale, legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta sa;

c) martori – pentru situaţiile de fapt care probează susţinerile reclamantei;

d) expertiză – se poate folosi expertiza tehnică de specialitate pentru a se determina existenţa pagubei, a vinovăţiei pârâtului şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta pârâtului.

[7] Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile şi acţiunile referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului

individual de muncă, precum şi la orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă.

Articolul 285 din Codul muncii reia această dispoziţie, reiterând faptul că litigiile de muncă, aşa cum sunt menţionate în art. 281 C. muncii, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, este competentă instanţa de la sediul unităţii reclamante;

b) material- este competent tribunalul, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b¹) C. proc. civ.

Precizăm că, în raport de dispoziţiile art. 43 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, litigiile de muncă vor fi judecate în cadrul secţiilor sau completelor specializate ale tribunalelor de drept comun.