MODEL DE ACŢIUNE ÎN REPARAREA PAGUBEI CAUZATE PRIN ERORI JUDICIARE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice [3], în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata de despăgubiri

în sumă de_lei, pentru repararea prejudiciului cauzat prin_[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez [8], în copie certificată, următoarele înscrisuri:_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, în realizare, prin care victima unei erori judiciare solicită repararea de către stat a prejudiciului ce i-a fost cauzat fie prin condamnarea sa pe nedrept, fie prin privarea sa nelegală de libertate sau prin restrângerea libertăţii sale în cursul procesului penal.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că a fost condamnată definitiv pe nedrept sau care pretinde că, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar după moartea acesteia, persoanele care se aflau în întreţinerea sa; de asemenea, are calitate procesuală activă şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei, iar după moartea acesteia, persoanele care se aflau în întreţinerea sa.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

[4] Obiectul procesului. Reclamantul poate solicita fie plata de despăgubiri băneşti, fie constituirea în favoarea sa a unei rente viagere, fie încredinţarea lui, pe cheltuiala statului, unui institut de asistenţă socială şi medicală.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri, justificată prin aceea că a fost victima unei erori judiciare, constând în condamnarea sa pe nedrept, în privarea sa de libertate ori în restrângerea nelegală a libertăţii în cursul procesului penal, întrucât aceste măsuri au fost ulterior infirmate, fie prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., fie prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, fie prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen. ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative ori restrictive de libertate. Se va indica în acest sens actul prin care s-a dispus faţă de reclamant măsura condamnării, privării de libertate sau restrângerii de libertate, precum şi actul prin care a fost infirmată această măsură;

b) în ce constă prejudiciul – material şi/sau moral – suferit de reclamant prin condamnarea sa pe nedrept ori, după caz, prin privarea sa nelegală de libertate sau prin restrângerea nelegală a libertăţii sale în cursul procesului penal; în cazul în care pentru acest prejudiciu se cer despăgubiri băneşti sau constituirea unei rente viagere, reclamantul trebuie să facă cuantificarea bănească a prejudiciului, prin indicarea criteriilor prevăzute de lege în acest scop raportat la situaţia sa concretă, respectiv a duratei privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate şi a consecinţelor produse asupra persoanei ori asupra familiei reclamantului, sens în care se poate invoca de către reclamant pierderea calităţii sale de salariat, a unui post de conducere, a încrederii opiniei publice în respectabilitatea şi moralitatea sa etc., respectiv care au fost drepturile salariale de care a fost lipsit în perioada privării sau restrângerii de libertate, pierderea salarială suferită prin imposibilitatea angajării în acelaşi loc de muncă avut înainte de arestare, dimensiunile traumei psihice suportate prin măsura penală nelegală luată împotriva sa raportat la statutul său social, la reputaţia de care se bucura în societate şi la locul de muncă etc.
[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate şi completate ulterior (respectiv prin Legea nr. 281/2003 de modificare a Codului de procedură penală).

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu ordonanţa prin care s-a dispus privarea de libertate sau restrângerea libertăţii ori, după caz, hotărârea definitivă de condamnare a reclamantului, precum şi ordonanţa de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen. sau, după caz, hotărârea definitivă de achitare ori de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., plus orice alte înscrisuri de natură să dovedească prejudiciul suferit de reclamant prin condamnarea sa pe nedrept, prin privarea sa nelegală de libertate ori prin restrângerea nelegală a libertăţii sale şi cuantumul acestui prejudiciu (de exemplu acte de la locul de muncă privind veniturile salariale încasate înainte şi după condamnare/privare/restrângere de libertate, precum şi cele pe care le-ar fi încasat în perioada cât s-a aflat în una din aceste situaţii etc.);

b) martori – pe aspectul prejudiciului cauzat reclamantului şi al cuantumului acestuia;

c) expertiză contabilă – dacă este cazul, pentru a determina cuantumul actualizat al prejudiciului suportat de reclamant.

[8] Timbrajul. Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 506 alin. (4) C. proc. pen.; de asemenea, nu se datorează nici timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază reclamantul, potrivit art. 506 alin. (3) C. proc. pen. (competenţă teritorială absolută);