Model de acțiune în tăgada paternității

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, şi pe_, domiciliaţi în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi că eu nu sunt tatăl copilului

_născut la data de_, din căsătoria mea cu pârâta_.
De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 54 şi art. 55 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală ce are ca obiect răsturnarea prezumţiei legale de paternitate în cazurile în care este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are fie soţul mamei copilului, fie mama, fie copilul născut în timpul căsătoriei. Deşi art. 54 alin. (2) C. fam. deschide calea acţiunii în tăgadă de paternitate numai soţului mamei copilului, aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

De asemenea, în cazul în care soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

Apreciem că sfera persoanelor interesate cărora ar trebui să li se recunoască posibilitatea intentării unei asemenea acţiuni nu trebuie restrânsă la cele menţionate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 349/2001, putând fi identificate şi alte persoane care – invocând dreptul la viaţa de familie recunoscut de art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale – pot să justifice un interes legitim, ca, de pildă, adevăratul tată al copilului care convieţuieşte cu mama copilului, aceasta fiind separată de soţ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are copilul, care va sta în proces personal dacă are vârsta între 14 şi 18 ani şi prin reprezentant legal (care poate fi mama copilului sau un tutore, chiar ad-hoc), dacă are vârsta sub 14 ani.

în toate cazurile însă, mama copilului va fi citată în proces şi în nume propriu, conform art. 54 alin. (4) C. fam.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că reclamantul era căsătorit cu mama copilului la data naşterii şi concepţiei acestuia sau că starea de căsătorie a existat cel puţin la data concepţiei copilului;

b) data naşterii copilului a cărui paternitate se tăgăduieşte, pentru a evidenţia că acesta s-a născut din căsătorie, astfel că, prin aplicarea prezumţiei legale de paternitate prevăzute de art. 53 C. fam., copilul şi-a stabilit paternitatea faţă de reclamant, ca soţ al mamei;

c) data la care titularul acţiunii a cunoscut naşterea copilului, pentru a se evidenţia că acţiunea a fost promovată în termenul de prescripţie prevăzut de lege;

d) împrejurările de natură să răstoarne prezumţia legală de paternitate ce operează în favoarea soţului mamei copilului, respectiv împrejurările datorită cărora este cu neputinţă ca reclamantul să fie tatăl copilului născut din căsătoria sa. în acest sens, reclamantul poate invoca, de exemplu, imposibilitatea sa fizică de a procrea (spre exemplu din cauza impotenţei sexuale), imposibilitatea de coabitare cu mama copilului în perioada de concepţie a acestuia din diverse cauze (executarea unei pedepse privative de libertate, plecarea sa într-o misiune în străinătate, suportarea unei intervenţii chirurgicale, suferirea unui accident etc.), imposibilitatea morală de coabitare a soţilor în perioada de concepţie a copilului datorată unor neînţelegeri grave între ei (de pildă, acţiunea de divorţ era pe rolul instanţei de judecată) etc.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 54 şi art. 55 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – certificatul de naştere al copilului, certificatul de căsătorie al reclamantului şi al mamei copilului şi, eventual, dacă s-a pronunţat divorţul acestora, hotărârea de divorţ, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească imposibilitatea obiectivă ca reclamantul să fie tatăl copilului, respectiv acte medicale care atestă impotenţa sexuală a reclamantului, documente din care rezultă plecarea acestuia din ţară în perioada de concepţie a copilului, internarea lui în spital în aceeaşi perioadă, executarea unei pedepse privative de libertate, imposibilitatea morală de procreare datorită existenţei pe rolul instanţei de judecată a acţiunii de divorţ etc.

b) interogatoriul mamei copilului – pe aspectul calităţii reclamantului de tată al copilului. De menţionat că recunoaşterea mamei în sensul că soţul ei nu este tatăl copilului nu este suficientă pentru a răsturna prezumţia de paternitate, impunându-se administrarea de probe suplimentare pe acest aspect;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertize medico-legale – pentru dovedirea momentului concepţiunii, a imposibilităţii medicale a reclamantului de a procrea sau, după caz, a excluderii lui de la paternitatea copilului născut prin căsătorie (de exemplu expertiza ADN).

[7]Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de tăgadă de paternitate, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.