Model de acţiune pentru predarea bunurilor cuprinse în legatul universal, cu titlu universal şi particular

Model de acţiune pentru predarea bunurilor cuprinse în LEGATUL UNIVERSAL

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârătul(a)_, domiciliat(a) în_, pentru a fi obligat(ă) să-mi

PREDEA LEGATUL UNIVERSAL

rămas de pe urma defunctului(ei)_, decedat(ă) la_, în_, cu ultimul domiciliu în_şi să mă despăgubească cu suma de lei, reprezentând lipsa de folosinţă a bunurilor pe perioada_, cât şi la plata cheltuielilor de judecată pe

care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

În fapt, prin testamentul_, din data de_, defunctul(a) m-a instituit legatar

universal asupra întregii sale averi, cu respectarea rezervei, conform legii.

După deschiderea succesiunii, am cerut Notarului public să inventarieze bunurile succesorale, lucru pe care l-a făcut şi pârâtul refuză să-mi predea bunurile ce mi se cuvin mie.

Cu notificarea nr._din_am cerut pârâtului(ei), care este moştenitor re-

zervatar, să-mi predea posesia bunurilor succesorale, cerere rămasă fără răspuns.

De aceea, mă văd obligat(ă) să-l chem în judecată pentru a fi obligat(ă) să-mi predea următoarele bunuri:_.

De asemenea, cer să fie obligat să-mi plătească suma de_lei, reprezentând lipsa de folosinţă asupra bunurilor pe perioada_şi cheltuielile de judecată pe care le voi face.

în drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 889 C. civ.

Depun acţiunea în dublu exemplar pentru a fi comunicată pârâtului(ei), chitanţa de plată a taxei de timbru în val. de lei şi timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNUL UI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model de acţiune pentru predarea bunurilor cuprinse în legatul CU TITLU UNIVERSAL

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul(a)_, domiciliat(ă) în_, pentru

PREDAREA LEGATULUI CU TITLUL UNIVERSAL

urmând a fi obligat(ă) să-mi predea cota de_din bunurile succesorale ce mi se

cuvin în calitate de legatar cu titlu universal din succesiunea defunctului(ei)_, decedat(ă) la , în , cu ultimul domiciliu în _

De asemenea, cer să fie obligat(ă) să-mi plătească suma de lei, reprezentând venitul net pe care l-a obţinut prin folosinţa acestor bunuri, pe perioada_,

cât şi la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

În fapt, prin testamentul_, defunctul m-a instituit legatar cu titlu universal

(exemplu: asupra bunurilor mobile sau imobile., motiv pentru care, după deschiderea succesiunii am cerut Notariatului de stat să inventarieze toate bunurile succesorale şi să se stabilească ce anume mi se cuvine mie, operaţiune efectuată.

După aceea am somat pe pârât(ă) să-mi predea bunurile ce mi se cuvin, şi pentru că refuză, mă văd obligat(ă) să introduc această acţiune, pe care vă rog s-o admiteţi şi să-l obligaţi să-mi predea următoarele bunuri:_şi să mă despăgubească cu suma de lei, reprezentând lipsa de folosinţă asupra bunurilor respective pe perioada_.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 895 – 898 C. civ.

Dovada acţiunii o fac cu acte, expertiză, martori.

Depun acţiunea în dublu exemplar pentru a se comunica pârâtului(ei), chitanţa de plată a taxei de timbru în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model de acţiune pentru predarea bunurilor cuprinse în legatul particular

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul(a)_, domiciliat(ă) în_, pentru

ACŢIUNE PENTRU PREDAREA LEGATULUI CU TITLU PARTICULAR (SINGULAR)

urmând ca pârâtul(a) să fie obligat(ă) să-mi predea din moştenirea defunctu-

lui(ei)_, decedat(ă) la_, în_, cu ultimul domiciliu în_, bunurile prevăzute în

legatul particular pe care defunctul(a) l-a făcut în favoarea mea şi anume_.

De asemenea, cer obligarea pârâtului(ei) să mă despăgubească cu suma de lei, reprezentând lipsa de folosinţă a acestor bunuri pe perioada şi la cheltuielile de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

în fapt, la decesul defunctului(ei) au rămas ca moştenitori legali pârâtul(a) şi eu în calitate de moştenitori testamentari, aşa cum reiese din actele ce le depun.

Bunurile care mi-au fost testate sunt:_.

Deşi am somat pe pârăt(ă) să-mi predea legatul refuză şi drept urmare mă văd obligat să-l chem în judecată şi să cer admiterea acestei acţiuni.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 899 C. civ.

Dovada acţiunii o fac cu interogatoriul pârâtului(ei), acte şi martori.

Depun acţiunea în dublu exemplar pentru a se comunica pârătului(ei), chitanţa de plată a sumei în valoare de_lei, reprezentând taxa de timbru şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

SUCCESIUNEA TESTAMENTARĂ

1. Concept şi reglementare

Potrivit art. 802 C. civ., testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau parte din avutul său.

Dacă de cuius a dispus el însuşi de bunurile sale pentru după moarte, printr-un act de ultimă voinţă, numit testament, ne găsim în prezenţa succesiunii testamentare.

Cele două succesiuni, legală şi testamentară pot coexista dacă defunctul, de exemplu, a dispus prin testament doar de o parte din bunurile sale, restul bunurilor urmând a se împărţii potrivit legii, în cadrul succesiunii legale.

Există un singur caz în care succesiunea testamentară exclude pe cea legală: când s-a instituit un legatar universal şi nu există moştenitori rezervatari, adică descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi la care se adaugă soţul supravieţuitor.
2. Testamentul

1. SEDIUL MATERIEI îl constituie dispoziţiile art. 800 – 941 C. civ., privitoare la donaţiuni între vii şi despre testamente.

2. CARACTERE JURIDICE. Testamentul este un act juridic unilateral, personal, revocabil, solemn, cu titlu gratuit prin care testatorul hotărăşte pentru momentul încetării sale din viaţă asupra bunurilor sale, a întregului său patrimoniu sau numai de o parte din bunurile sale.

1) Unilateral. Pentru că exprimă voinţa unei singure persoane, legea, prin art. 857 C. civ., interzicând ca două sau mai multe persoane să testeze prin acelaşi act, una în favoarea alteia, fie ambele în favoarea unui terţ (aşa numitele testamente mutuale sau conjunctive). Spre exemplu, soţii nu-şi pot face reciproc testament prin acelaşi act, sancţiunea fiind nulitatea actului.

2) Personal. Pentru că trebuie făcut personal de testator.

Nu poate fi făcut prin mandatar.

Dacă testatorul nu ştie carte, va recurge la testamentul autentic, adică la notarul

public.

3) Revocabil. Testatorul având dreptul să-l revoce sau să-l modifice, revoca-bilitatea fiind de natura testamentului. Orice clauză prin care testatorul ar renunţa la dreptul de a-1 revoca e nulă şi de nul efect.

Revocarea poate fi expresă făcută printr-un înscris ulterior testamentului, fie tacită prin înstrăinarea ulterioară a bunului testat sau printr-un alt testament care să aibă în vedere acelaşi bun sau aceleaşi bunuri.

După moartea testatorului se poate obţine anularea testamentului pe cale judecătorească, în două cazuri:

a) legatarul n-a îndeplinit sarcina impusă de testator;

b) legatarul a dat dovadă de ingratitudine faţă de testator atentând la viaţa lui sau injuriindu-i grav memoria.

4) Solemn. Deoarece trebuie făcut, sub sancţiunea nulităţii, într-una din cele trei forme prevăzute de lege.

5) Gratuit, nu oneros (art. 802 C. civ.)

3. FORMELE TESTAMENTULUI. Cele trei forme prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii sunt:

1) Olograf, scris, datat şi semnat de testator (art. 859 C. civ.)

2) Autentic, făcut de notarul public (art. 860 C. civ.)

3) Mistic sau secret. Trebuie să-l semneze sau că l-a scris el însuşi, sau că a pus pe altul să-l scrie (art. 864 C. civ.)

Caracteristica acestor testamente este forma scrisă, testamentul verbal nefiind permis de legislaţia noastră.

4. Testamente EXCEPŢIONALE SAU PRIVILEGIATE. în afara celor trei forme de testamente – ordinare enunţate, Codul civil, mai reglementează aşa numitele testamente excepţionale sau privilegiate (art. 868 – 886 C. civ.).

Tot o formă specială de testare o constituie şi depozitele pe libretele de economii

CEC.
5. TESTAMENTELE CONŢIN LEGATE. în mod obişnuit testamentele conţin legate, adică dispoziţii privitoare la bunuri.

Sunt şi testamente care cuprind şi altfel de dispoziţii decât bunuri. De exemplu tatăl sau mama pot face o declaraţie de recunoaştere a unui copil dinafara căsătoriei (v. art. 48 şi 57 C. fam.)

Legatele sunt:

1) Din punct de vedere al modalităţilor:

a) Pure şi simple;

b) Sub condiţie sau termen;

c) Cu sarcini.

2) Din punct de vedere al obiectului:

a) Universale;
b) Cu titlu universal;

c) Cu titlu particular, pe care le vom examina în continuare.

6. Legatarul universal şi punerea sa în posesia bunurilor cuprinse ÎN LEGAT. Este reglementat de dispoziţiile art 888- 893 C. civ.

Potrivit art. 888 C. civ., legatul universal este dispoziţia prin care testatorul lasă după moarte, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.

Sunt legate universale când defunctul, prin testament, dispune de:

1) Toate bunurile mobile sau imobile existente în momentul deschiderii succesiunii, formulând expresia „la întreaga mea avere”.

2) Nuda proprietate, deoarece la încetarea uzufructului, nuda proprietate se va

întregi.

3) Cotitatea disponibilă care va putea însemna întreaga masă succesorală în cazul în care nu sunt rezervatari sau aceştia ar renunţa.

4) Prisosului sau al celorlalte bunuri, adică ce rămâne după achitarea tuturor legatelor particulare.

Când testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la aceştia punerea în posesie a bunurilor cuprinse în testament (art. 889 C. civ.).

înainte de a formula acţiunea în justiţie, legatarul universal are obligaţia ca după ce a intervenit deschiderea succesiunii să se adreseze notarului public de la ultimul domiciliu al defunctului pentru a efectua inventarul bunurilor succesorale şi, eventual a bunurilor prevăzute în legat (art. 897 C. civ. raportat la art. 70 din Legea nr. 36/1995).

Legatarul universal are dreptul să pretindă şi fructele bunurilor cuprinse în testament, din ziua cererii de chemare în judecată sau din ziua în care eredele a consimţit a-i da legatul (art. 890 C. civ.).

Legatarul universal, care vine în concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile şi sarcinile succesiunii personal până la concurenţa părţii sale, şi ipotecar pentru tot (art. 893 şi art. 774-785 C. civ.).

Când testatorul nu a lăsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justiţie posesiunea bunurilor cuprinse în testament (art. 891 C. civ.).

Acţiunea se introduce la instanţa celui din urmă domiciliu al defunctului(ei) şi se timbrează la valoarea bunurilor pretinse.

7. Legatarul cu titlu universal şi dreptul de a i se preda bunurile CE I SE CUVIN. Este reglementat de art. 894 – 898 C. civ. şi constituie tot o dispoziţie testamentară care poate avea ca obiect o fracţiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fracţiune din imobile sau mobile.

Orice alt legat este singular.

Legatarul unei fracţiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, în lipsa acestora de la legatarii universali, iar în lipsa şi a acestora din urmă, de la ceilalţi erezi legitimi (art. 895 C. civ.). El este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot (art. 896 şi art. 774-785 C. civ.).

Ca şi în cazul legatarului universal, legatarul cu titlu universal, pentru a fi pus în posesia bunurilor, după deschiderea succesiunii, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, se va adresa notarului public competent pentru a efectua inventarierea bunurilor succesorale şi, evident şi a celor prevăzute în titlul său, dacă au fost nominalizate şi numai după aceea are dreptul să ceară să i se predea legatul (art. 897 C. civ.).
Legatarul care va intra în posesia bunurilor fară inventar, va fi obligat a plăti toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decât averea lăsată de testator (art. 897 alin. 2 C. civ.).

Legatarul poate pretinde fructele de la data când introduce cererea de chemare în judecată, sau din ziua când de bună voie i s-a oferit darea legatului (art. 898 C. civ.).

Acţiunea se timbrează la valoare.

8. Legatarul cu titlu particular (singular) şi predarea legatului. Este prevăzut de dispoziţiile art. 899 – 909 C. civ. şi ca orice legat pur şi simplu dă legatarului, din ziua morţii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor şi reprezentanţilor săi.

Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intra în posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau dobânzile decât în ziua în care a făcut cererea de chemare în judecată sau din ziua în care predarea legatului i s-a încuviinţat de bună voie (art. 899 C. civ.).

Cheltuielile pentru predarea legatului sunt în sarcina succesiunii, cheltuieli ce nu vor reduce rezerva legală, cu excepţia cazului când testatorul ar ordona altfel prin testament (art. 901 C. civ.).

Erezii testatorului sau orice altă persoană obligată a plăti un legat sunt personal datori a-1 achita, fiecare în proporţie cu partea ce ia din succesiune.

Sunt datori ipotecari pentru tot, până la concurenţa valorii imobilelor ce deţin.

Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, în starea ce se găsea la moartea donatorului.

Când cel ce a dat legat un imobil, a mărit în urmă acest imobil prin alte achiziţii, aceste achiziţii, şi de ar fi alăturarea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o nouă dispoziţie pentru aceasta.

îmbunătăţirile şi construcţiile noi, făcute asupra fondului legat, fac parte din acesta.

Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a făcut unui loc închis, mărind îngrădirile sale (art. 904 C. civ.)

Dacă înaintea testamentului sau după aceea, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru altă datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este ţinut a libera lucrul de această sarcină, afară numai dacă testatorul l-a obligat expres la aceasta (art. 905 C. civ.).

Când testatorul, ştiind, a dat legat lucrul altuia, însărcinatul cu acel legat este dator a da lucrul în natura lui sau valoarea lucrului din epoca morţii testatorului (art. 906 C. civ.).

Când testatorul, neştiind, a dispus prin legat de un lucru străin, legatul este nul (art. 907 C. civ.).

Când legatul dat este un lucru nedeterminat, însărcinatul cu predarea legatului nu este obligat a preda lucrul de calitatea cea mai bună, nu poate oferi însă nici lucrul cel mai rău (art. 908 C. civ.).

Spre deosebire de legatul universal sau cu titlu universal, care sunt obligaţi a plăti datoriile succesiunii (art. 893 şi 896 C. civ.), legatarul singular nu este obligat a plăti datoriile succesiunii (art. 909 C. civ.).

Acţiunea pentru predarea legatului se timbrează la valoarea bunurilor ce urmează a fi predate legatarului.