Model de acțiune pentru punerea sub interdicție

ACŢIUNE PENTRU PUNEREA SUB INTERDICŢIE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Punerea sub interdicţie a pârâtului

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 142-151 C. fam. coroborat cu art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Interdicţia judecătorească este măsura de ocrotire, de drept civil, care se ia de către instanţă faţă de persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea curatelei.

Acţiunea de punere sub interdicţie este o acţiune personală.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv autoritatea tutelară, rudele sau persoanele apropiate celui lipsit de discernământ, administratorii sau locatarii imobilului în care locuieşte acesta etc., precum şi procurorul în baza art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana a cărei punere sub interdicţie s-a cerut, pretinzându-se că nu are discernământ. Dacă această persoană are numit un curator, acesta o va reprezenta în proces, în caz contrar instanţa de judecată, făcând aplicarea art. 146 C. fam., va putea solicita autorităţii tutelare numirea unui curator care să-l reprezinte pe pârât în tot cursul procesului, această măsură fiind lăsată la latitudinea instanţei.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie s-a solicitat.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că pârâtul este lipsit de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale;

b) împrejurările concrete din care rezultă lipsa de discernământ a pârâtului, de exemplu faptul că pârâtul suferă de o boală psihică atestată prin acte medicale, că a fost deseori internat în instituţii sanitare de psihiatrie, că are un comportament violent faţă de orice persoană cu care vine în contact, că nu se poate îngriji de persoana sa, neavând reprezentare în timp şi spaţiu etc.

c) faptul că lipsa de discernământ nu-i permite pârâtului să se îngrijească de interesele sale;

d) locul unde a fost înregistrată naşterea pârâtului, menţiune necesară pentru identificarea instanţei căreia i se va comunica hotărârea de punere sub interdicţie, spre a fi transcrisă într-un registru anume desemnat [art. 144 alin. (2) C. fam. ].

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 142-150 C. fam., coroborate cu dispoziţiile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a De-cretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (temeiul de drept procedural).

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al pârâtului, precum şi orice alte înscrisuri care atestă afecţiunile psihice de care acesta suferă, de exemplu fişa de luare în evidenţa unităţilor sanitare de boli mintale, certificate medicale constatatoare ale bolii psihice, reţete medicale din care rezultă diagnosticul etc.;

b) interogatoriul pârâtului – conform art. 33 alin. (2) din Decretul nr.32/1954, este obligatorie ascultarea celui a cărui punere sub interdicţie se cere, pentru a se constata starea sa mintală;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiză medico-legală psihiatrică – probă obligatorie pentru a se stabili dacă pârâtul are discernământul actelor şi faptelor sale.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare],

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;