MODEL DE ACŢIUNE PENTRU UZUCAPIUNEA DE LUNGĂ DURATĂ(DE 30 DE ANI)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]__ domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Constatarea dobândirii de către mine a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din_, situat în_, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani. [4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1890 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu: _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de proprietate) prin posedarea neîntreruptă a unui lucru pe timpul fixat de lege.

Acţiunea în uzucapiune este o acţiune reală.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil timp de 30 de ani.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.

[4] Obiectul uzucapiunii. Prin uzucapiune se poate dobândi nu numai dreptul de proprietate, ci şi alte drepturi reale, respectiv dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, în special servituţi.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona îndeplinirea în persoana reclamantului a condiţiilor uzucapiunii de 30 de ani2):

a) exercitarea timp de 30 de ani a posesiunii asupra imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea. Nu este neapărat nevoie ca reclamantul să fi posedat imobilul el însuşi timp de 30 de ani, ci poate invoca joncţiunea posesiilor, adică unirea posesiei exercitate de el cu cea exercitată de autorul/autorii săi (prin autor, în sensul art. 1860 C. civ., se înţelege persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului de proprietate, dar a transmis posesia reclamantului), aşa încât împreună să totalizeze 30 de ani;

b) posesiunea exercitată să fi fost utilă, adică să fie vorba despre o posesie propriu-zisă neviciată, şi nu despre o detenţie precară. Posesia este utilă, în sensul art. 1847 C. civ., când nu este afectată de unul din următoarele vicii: discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea, precaritatea, ceea ce presupune ca ea să fi fost exercitată în mod continuu, neîntrerupt, fără intermitenţe anormale, paşnic, public, sub nume de proprietar şi pentru sine, nu pentru altul; de asemenea, pentru a fi utilă, posesia nu trebuie să fie echivocă, echivocul fiind recunoscut unanim în doctrină şi jurisprudenţă ca viciu al posesiei, deşi el nu este menţionat în Codul civil. Posesia este echivocă atunci când actele de stăpânire exercitate de posesor pot fi interpretate şi altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei, adică nu se poate şti nici că există, nici că nu existăanimus sibihabendi (adică dacă intenţia celui ce stăpâneşte bunul este de a efectua această stăpânire pentru sine sau pentru altul). Menţionăm că regularitatea posesiei este prezumată de lege (art. 1854 C. civ).

[6] Temeiul de drept îl reprezintă art. 1890 C. civ., iar dacă se invocă şi joncţiunea posesiilor temeiul de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 1859-1860 C. civ.
[7] Probe:

a) interogatoriul pârâtului – pe aspectul momentului desesizării sale de imobil şi al intrării acestuia în posesiunea reclamantului;

b) martori – pentru a dovedi faptul posesiunii în tot timpul prevăzut de lege;

c) expertiză tehnică imobiliară – pentru identificarea imobilului sub aspectul amplasamentului, componenţei, al laturilor şi vecinătăţilor.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea imobilului cu privire la care poartă acţiunea, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare®.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului pricinii, conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare’0.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia se situează imobilul, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.