Model de cerere apel în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul nr. ./___ al acestei instanţe, în termen legal [3]

Declar apel

împotriva sentinţei penale [4] nr. / pe care o consider nelegală şi netemeinică.

Motivele apelului sunt următoarele [5]:_

Solicit admiterea apelului, desfiinţarea în parte/în totalitate a sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale conform art. 379 C. proc. pen.

Data Semnătura, [6]

Domnului Preşedinte al [7]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Apelul este calea ordinară de atac prin care se urmăreşte reexaminarea cauzei şi a judecăţii anterioare de către instanţa superioară în grad.

Apelul are caracter devolutiv pentru că în această fază procesuală se pot administra probe, fără desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond. Numai după ce au fost epuizate toate probele cerute de părţi şi încuviinţate de instanţa de apel aceasta se pronunţă asupra admiterii sau respingerii apelului.

[2] Titularii apelului. Potrivit art. 362 C. proc. pen., pot face apel:

a) procurorul – în ce priveşte latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul -în ce priveşte latura penală şi latura civilă. De asemenea, inculpatul poate face apel împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;

c) partea vătămată – atât în latura penală, cât şi în latura civilă, indiferent de modul în care se pune în mişcare acţiunea penală. Deşi prin dispoziţiile art. 362 alin. (1) lit. c) se limitează dreptul părţii vătămate în declarare apelului „numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ceea ce priveşte latura penală”, acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/2004°.

d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente – atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Deşi art. 362 alin.(l) lit. d) C. proc. pen. limitează apelul acestora numai în ce priveşte latura civilă a procesului, prin Decizia nr. 482/2004²⁾ Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii „sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit părţii civile şi părţii civilmente responsabile să exercite calea de atac ordinară a apelului şi în ce priveşte latura penală a procesului”.

e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul – numai cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

0 orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanţei care a pronunţat sentinţa sau încheierea respectivă.

Potrivit art. 362 alin. (2), apelul poate fi declarat pentru toate aceste persoane (cu excepţia procurorului) şi de către de reprezentantul legal sau de către apărător, iar pentru inculpat şi de către soţul acestuia.

[3] Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel [de exemplu, art. 477 alin. (1) C. proc. pen. prevede un termen de apel de 3 zile de la pronunţare împotriva hotărârilor date în cazul judecării infracţiunilor flagrante]. Acesta curge de la pronunţare, pentru părţile prezente la judecată sau la pronunţare, şi de la comunicare pentru părţile care au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare. Tot de la comunicarea copiei de pe dispozitiv curge termenul de 10 zile şi pentru cei arestaţi, chiar şi în altă cauză, pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ ori pentru inculpaţii internaţi într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare.

în ce priveşte apelul declarat de martor, expert, interpret sau apărător, privitor la cheltuielile judiciare datorate acestora, acesta poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza [art. 363 alin. (4) C. proc. pen.].

Apelul declarat peste acest termen poate fi considerat de instanţă ca fiind făcut în termen dacă se constată că întârzierea s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile (art. 364 C. proc. pen.).

De asemenea, se poate face apel şi peste termen dacă partea a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării

pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, după caz (art. 365 C. proc. pen.).

Nedeclararea în termenul prevăzut de lege a apelului atrage decăderea din exercitarea dreptului de a face apel, cu consecinţa respingerii acestuia ca tardiv introdus (art. 185 C. proc. pen.).

Termenul de apel se socoteşte pe zile libere [art. 186 alin. (2) C. proc. pen.], fără a se lua în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Astfel, rezultă că partea care declară apel are la dispoziţie 12 zile. Dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează [art. 186 alin. (4) C. proc. pen.].

Dacă cererea de apel este depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere, în cazul celor arestaţi, la unitatea militară, în cazul militarilor, sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată, apelul este considerat ca făcut în termen, potrivit dispoziţiilor art. 187 C. proc. pen. Dovada se poate face prin înregistrarea sau atestarea cererii de apel făcută de către administraţia locului de deţinere, sau unitatea militară ori prin recipisa de la oficiul poştal.

[4] Obiectul apelului. Potrivit art. 361 C. proc. pen., pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate în primă instanţă, cu excepţia următoarelor sentinţe, ce pot fi atacate doar cu recurs:

– sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.;

– sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

– sentinţe pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

– sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

– sentinţele de dezînvestire.

Referitor la încheierile date în primă instanţă, acestea pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul [art. 361 alin. (3) C. proc. pen.]. Printre asemenea încheieri se pot menţiona: încheierile prin care se iau anumite măsuri procesuale, încheieri prin care se iau măsuri pentru buna administrare a justiţiei (respectiv admiterea sau respingerea judecări împreună a mai multor cauze pe motiv de indivizibilitate sau conexitate) etc.

[5] Motivele apelului. Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanţa de apel cel mai târziu până în ziua judecăţii. De asemenea, motivele de apel se pot formula şi oral în ziua judecăţii.

[6] Semnătura. Cererea de apel se semnează de persoana care face declaraţia. Pentru persoanele care nu pot semna cererea poate fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător, de primarul sau secretarul

consiliului local ori de un funcţionar cu atribuţii în acest sens, din localitatea de domiciliu a petentului.

Potrivit art. 366 alin. (2) C. proc. pen., cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei.

[7] Instanţa competentă. Judecarea apelului este de competenţa instanţei imediat superioară în grad celei care a pronunţat în fond sentinţa. Astfel, apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorie se soluţionează de tribunale, iar cele împotriva sentinţelor pronunţate de tribunale se soluţionează de curţile de apel.

Potrivit art. 367 alin. (1) C. proc. pen., cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Persoana care se află în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere, care are obligaţia de a înainta de îndată cererea la instanţa a cărei hotărâre se atacă.