Model de cerere de declarare a dispariţiei

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_,

Formulez

CERERE DE DECLARARE A DISPARIŢIEI

privind pe , născut(ă) la data de , în_, cu ultimul domiciliu în_.

Motivele acţiunii:

In fapt,_a dispărut de la domiciliu la data de_.

Am fost informat(ă) de numitul(a)_, domiciliat(ă) în_, că l-a văzut

pe malul răului_, la data de_. Despre această situaţie vă rog să culegeţi informaţii prin organele primăriei şi poliţiei.

Având în vedere că de la data ultimelor ştiri a trecut mai mult de un an, vă rog să constataţi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi declarat(ă) dispărură).

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 16 alin 1 din Decretul nr. 31/1954, art. 36-39 din Decretul nr. 32/1954 şi art. 2 alin. 1, pct. 1, litg C. proc. civ.

Înţeleg să mă folosesc de proba cu următorii martori:
Depun prezenta cerere în patru exemplare, din care două pentru afişare şi unul pentru comunicare, timbru fiscal în valoare de_ lei şi timbrul judiciar în valoare

de_lei.

Data depunerii__Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. Potrivit art. 16 din Decretul 32/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, cel ce lipseşte de la domiciliul său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, putându-se institui curatela dacă a trecut un an de la ultimele ştiri din care rezultă că era în viaţă.

Pentru ca o persoană să poată fi declarată dispărută, trebuie îndeplinite două condiţii:

a) lipsa de la domiciliu;

b) să fi trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă.

2. PROCEDURA. Este prevăzută de dispoziţiile art. 36-39 din Decretul 31/1954. Primind cererea, preşedintele instanţei nu-i fixează termen de judecată, nu o înregistrează în registrul general de dosare şi aceasta datorită faptului că soluţionarea ei este supusă unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun.
Astfel, procedura prevede două faze de rezolvare a cererii: prima, nepublică şi ne-contradictorie, şi a doua, publică şi contradictorie.

Sesizarea instanţei se face în scris şi cererea trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 112 C. proc. civ.

Competenţa în judecarea cererii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială şi-a avut domiciliu persoana fizică dispărută.

Cererea se timbrează.

3. HOTĂRÂREA. Judecata se face ascultând concluziile procurorului, sub sancţiunea nulităţii hotărârii (art. 38 din Decretul nr. 32/1954).

în cadrul judecării cererii de declarare a dispariţiei persoanei, cele mai importante mijloace de probă sunt înscrisurile şi declaraţiile martorilor.

Admiţându-se acţiunea, prin hotărâre judecătorească se stabileşte data când a avut loc dispariţia. Pentru aceasta, textul art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 prevede că trebuie să fi trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că cel dispărut era în viaţă. Dacă ziua ultimelor ştiri, data dispariţiei se va considera ca fiind ultima zi a lunii în care s-au primit ultimele ştiri, şi dacă nici aceasta nu se poate stabili, data va fi ultima zi din anul calendaristic în care s-au primit ultimele ştiri (art. 17 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954).

4. EFECTE. Avem în vedere numai curatela dispărutului şi tutela minorului celui dispărut. Astfel:

– autoritatea tutelară, primind hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, poate, potrivit art. 152 lit. d C. fam., să instituie curatela dacă acest lucru încă nu la făcut, în cazul în care dispărutul nu a lăsat mandatar general;