MODEL DE CERERE DE DECLARARE A MORŢII PREZUMATE

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în _ formulez acţiune pentru

DECLARAREA MORŢII PREZUMATE

a dispărutului(ei)_, născut(ă)_, la data de_, cu ultimul domiciliu în_, dispărut(ă) de la domiciliu la data de_.

Motivele acţiunii:

în fapt, prin sentinţa civilă nr._, din_pronunţată de Tribunalul_, s-a

declarat dispariţia persoanei amintite.

De la data ultimilor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut mai mult de patru ani, iar de la data afişării hotărârii de declarare a dispariţiei a trecut mai mult de 6 luni şi totuşi nu au apărut veşti că ar mai fi în viaţă (pentru cazurile de excepţie se va indica împrejurarea şi data când a avut loc).

în vederea rezolvării acestei cereri, vă rog să cereţi informaţii prin organele primăriei şi poliţiei, iar pe baza probelor administrate să declaraţi mort prezumat pe_, deces care a avut loc la data de_.

In drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 16 alin. 2 (alin. 3 în cazurile de excepţie) din Decretul nr. 31/1954, ale art. 40 din Decretul nr. 32/1954 şi art. 2 alin. 1, pct. 1, lit. g C. proc. civ.

Dovada acestei cereri înţeleg s-o fac cu martorii:_.

Depun copia hotărârii de declarare a dispariţiei.

Prezenta cerere o depun în patru exemplare, două pentru a fi afişate şi unul pentru comunicare, timbru fiscal în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. Regulile de procedură sunt prevăzute de art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954.

Cererea este de competenţa judecătoriei în a cărui rază teritorială şi-a avut domiciliul persoana ce urmează a fi declarată moartă şi se timbrează.

2. CONDIŢII. Cel declarat dispărut poate fi declarat mort, tot PRIN HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) în prealabil să fi fost declarată dispariţia prin hotărâre judecătorească;

b) să fi trecut 4 ani de la ultimele ştiri din care rezultă că era în viaţă;

c) să fi trecut cel puţin 6 luni de la afişarea extrasului de pe hotărârea rămasă definitivă a instanţei, prin care s-a declarat dispariţia.

3. CAZURI de EXCEPŢIE. De la regula că declararea dispariţiei constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru declanşarea acţiunii în declararea morţii prezumate a unei persoane, art. 16 alin. 3 din Decretul 31/1954 exceptează cazul în care dispariţia a avut loc:

a) în cursul unor fapte de război;

b) într-un accident de cale ferată;

c) într-un naufragiu;

d) în orice altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul, cum ar fi, de exemplu, un cutremur, accident de aviaţie, catastrofa minieră, inundaţie etc.

în cazurile enunţate, declararea prealabilă a dispariţiei nu mai este necesară.

Cel ce sesizează instanţa trebuie să dovedească că dispariţia s-a datorat unuia din cazurile enunţate şi a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

4. CALCULUL TERMENELOR. în primul caz când se impune declararea prealabilă a dispariţiei persoanei, termenul de 4 ani se calculează de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana dispărută era în viaţă, iar în cazurile de excepţie, termenul de 1 an prevăzut de art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 se stabileşte de la data împrejurării care îndreptăţeşte a se presupune că a avut loc decesul.

Dacă instanţa nu poate stabili ziua ultimelor ştiri, nici ziua împrejurării în care a avut loc dispariţia, termenele de 4 şi respectiv 1 an se vor socoti de la sfârşitul lunii ultimelor ştiri sau în care împrejurarea a avut loc, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna se va fixa ca dată a morţii ultima zi a anului calendaristic, când a avut loc dispariţia (art. 17 din Decretul nr. 31 din 1954).

5. COMORIENŢII. în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare (accident, cutremur, catastrofa feroviară sau minieră etc.), fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată. Aceasta înseamnă că data morţii va fi aceeaşi pentru aceste persoane (art. 21 din Decretul nr. 31/1954). Principala consecinţă a acestei dispoziţii constă în faptul că persoanele decedate deodată nu se moştenesc unele pe altele, chiar dacă legea le-ar permite acest lucru, ci fiecare este moştenită de rudele rămase în viaţă.

6. EFECTELE HOTĂRÂRII. Declararea judecătorească a morţii se întemeiază pe o prezumţie de moarte, din care rezultă o altă prezumţie, şi anume că cel mort a fost în viaţă până la data stabilită prin hotărâre.

Hotărârea de declarare a morţii produce aceleaşi efecte ca şi moartea propriu-zisă, cele mai importante fiind:

a) se deschide succesiunea celui declarat mort (art. 651 C. civ.);

b) căsătoria celui declarat mort se desface, soţul în viaţă putând intra într-o altă căsătorie (art. 36 C. fam.);

c) drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale celui declarat mort se transmit moştenitorilor şi pe aceeaşi dată se sting drepturile şi obligaţiile cu caracter personal, care sunt netransmisibile: renta viageră, uzufructul etc.;