Model de cerere de încuviinţare a adopţiei interne

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de petent, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de intimat, solicit să dispuneţi

Încuviinţarea adopţiei minorului/majorului_, născut la data de_, fiul lui _şi al_

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– ca minorul adoptat (sau, după caz, persoana majoră adoptată) să poarte numele adoptatorilor, respectiv_;

– întocmirea unui nou act de naştere pentru adoptat de către autoritatea administraţiei publice competente (cea de la domiciliul adoptatului sau, după caz, cea în a cărei rază teritorială se află sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul), în care părinţi să fie trecuţi adoptatorii, iar ca loc al naşterii unitatea administrativ-teritorială unde îşi are sediul autoritatea administraţiei publice locale care întocmeşte actul.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 5-18, art. 34-38, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie legalizată sau, după caz, certificată, următoarele înscrisuri: [7]
Semnătura

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o cerere necontencioasă, prin care se finalizează operaţiunea juridică a adopţiei interne, respectiv operaţiunea prin care se creează raporturi de filiaţie şi rudenie civilă, în condiţiile legii, între persoanele prevăzute de lege.

Potrivit legii, cererea poate fi introdusă, cu excepţia cazului în care se cere adoptarea unei persoane majore [ar. 5 alin. (3)] şi a celui în care adopţia se face de către soţul părintelui firesc sau adoptiv [art. 20 lit. b) ], la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, în cazurile în care nu a fost necesară încredinţarea în vederea adopţiei, la împlinirea unui termen de 90 de zile de la data plasării la familia adoptatoare [ art. 29 alin. (1) lit. c ], respectiv de la data instituirii tutelei [ art. 29 alin. (1) lit. d ].

[2] Calitate procesuală activă (petent) are orice persoană sau familie care doreşte să adopte [art. 35 coroborat cu art. 63 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 273/2004 ].

Prin excepţie de la regula potrivit căreia pot fi adoptaţi numai copiii minori [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 274/2004], legiuitorul îngăduie şi adoptarea persoanelor majore, cu condiţia ca adoptatorul sau familia adoptatoare să fi crescut acea persoană în timpul minorităţii sale, astfel încât, în acest caz, numai aceste din urmă persoane vor avea legitimare procesuală activă.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare [art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

în cazul adopţiei unui major, numai acesta va avea calitate procesuală pasivă, iar în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, calitate procesuală pasivă vor avea numai părinţii fireşti ai adoptatului, conform art. 63 alin. (5) din Legea nr. 273/2004.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) dacă există hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne şi hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;

b) că sunt întrunite toate condiţiile de fond ale adopţiei, prevăzute de art. 5-6 şi art. 9-18 din Legea nr. 273/2004, respectiv:

• existenţa consimţământului la adopţie;

• existenţa capacităţii depline de exerciţiu a persoanei sau familiei adoptatoare;

• diferenţa de vârstă de 18 sau de cel puţin 15 ani între persoana care adoptă şi cel care urmează să fie adoptat;

• minoritatea viitorului adoptat, afară de cazul în care acesta a fost crescut în timpul minorităţii sale de adoptator sau de familia adoptatoare;
• încheierea adopţiei în interesul superior al celui ce urmează a fi adoptat;

• atestatul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la domiciliul adoptatului sau a familiei adoptatoare, în sensul că adoptatorii sunt apţi să adopte, deoarece dispun de garanţii morale şi condiţii materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului;

• adoptarea împreună a fraţilor de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, afară de cazul în care măsura adopţiei fraţilor de către persoane sau familii diferite este în interesul lor superior;

c) că nu există nici un impediment legal la adopţie, dintre cele prevăzute de art. 7-8 şi art. 50 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, respectiv:

• lipsa impedimentului rezultând dintr-o adopţie anterioară;

• lipsa impedimentului rezultând din rudenie;

• lipsa impedimentului rezultând din calitatea de soţ;

• adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare este interzisă;

d) numele pe care adoptatul urmează să-l poarte, aceasta în cazul în care adopţia se încuviinţează unor soţi care nu au nume de familie comun.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 5-18, art. 34-38, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu:

• certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;

• certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;

• atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare în sensul că sunt persoane apte să adopte51;

• hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;

• certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;

• certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;

• cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;

• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
• documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti (cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 273/2004), în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; de menţionat că în cazul adopţiei unei persoane majore nu este necesar consimţământul părinţilor fireşti ai acesteia [art. 12 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 273/2004], iar în cazul adopţiei copilului de către soţul adoptatorului, consimţământul se dă de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului [art. 12alin. (1) teza a doua din Legea nr. 273/2004];

b) adresă la direcţia în a cărei rază domiciliază persoana sau familia adoptatoare – pentru a depune rapoartele finale referitore la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, precum şi, dacă este cazul, pentru a da orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei;

c) ascultarea copilului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani – pentru a-şi da consimţământul la adopţie, care este obligatoriu în faza de încuviinţare a adopţiei, conform art. 17 din Legea nr. 273/2004; de menţionat că opinia exprimată de copil va fi luată în considerare de către instanţa de judecată şi i se va da importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul de maturitate al copilului [art. 64 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 62 din Legea nr. 273/2004.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul adoptatului, potrivit art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004;

b) material-este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a Il-a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

De menţionat că, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, se prevede înfiinţarea de tribunale specializate în materie de minori şi raporturi de familie, stabilindu-se totodată competenţa acestor tribunale şi regulile aplicabile în perioada tranzitorie, de la intrarea în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2005) şi până la înfiinţarea tribunalelor specializate pe întreg teritoriul ţării, respectiv până la data de 1 ianuarie 2008.

Astfel, art. 35 din Legea nr. 304/2004 include în categoria tribunalelor specializate tribunalele pentru minori şi familie, iar art. 41 pct. 1 din aceeaşi lege prevede categoriile de cauze civile ce intră în competenţa de judecată în primă instanţă a acestor tribunale, şi anume:

– cauzele referitoare la drepturile, obligaţiile şi interesele legitime privind persoana minorilor;

– decăderea din drepturile părinteşti;

– cererile privind nulitatea sau desfacerea căsătoriei;

– cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;

– cauzele privind raporturile de familie.
Potrivit art. 130 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, tribunalele specializate vor începe să funcţioneze cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2008, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, tribunalele pentru minori şi familie, care se vor înfiinţa până la 1 ianuarie 2008, vor judeca în materie civilă numai cauzele prevăzute la art. 41 pct. 1 care sunt în competenţa de primă instanţă a tribunalului; per a contrario, cauzele prevăzute la art. 41 pct. 1 care nu sunt în competenţa de primă instanţă a tribunalului vor continua să fie judecate până la data de 1 ianuarie 2008 de judecătorie – instanţa cu plenitudine de competenţă în materie de dreptul familiei -, chiar şi acolo unde au fost înfiinţate tribunale pentru minori şi familie.

Rezultă că numai începând cu data de 1 ianuarie 2008 tribunalele pentru minori şi familie vor judeca în primă instanţă toate categoriile de cauze prevăzute la art. 41 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, ceea ce echivalează practic cu deplasarea competenţei materiale de la judecătorie la tribunal în majoritatea cauzelor de dreptul familiei.

Până la data de 1 ianuarie 2008 însă, judecătoria rămâne instanţa cu plenitudine de competenţă în materia dreptului familiei, chiar dacă s-au înfiinţat tribunale pentru minori şi familie, cu excepţia cererilor pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei, care sunt de competenţa tribunalului, potrivit Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi art. 2 pct. 1 lit. 0 C. proc. civ.