Model de cerere de punere sub interdicţie

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, vă rog să hotărâţi

PUNEREA SUB INTERDICŢIE a pârătului(ei)_, domiciliat(ă) în _____.

Motivele acţiunii:

în fapt, părâtul(a), în urma unui grav accident, a suferit un şoc datorită căruia nu mai are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.

în dovedirea acestei susţineri depun certificatul medico-legal nr._,

din_, eliberat de_.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 142-143 C. fam., art. 30-34 din Decretul nr. 32/1954 şi art. 2 alin. 1, pct. 1, lit. g C. proc. civ. Vă rog să dispuneţi efectuarea cercetărilor pe care le veţi socoti necesare şi efectuarea unei expertize psihiatrice, care să aprecieze capacitatea pârătului(ei), precum şi audierea martorilor_.

Depun prezenta cerere în trei exemplare, din care unul pentru instanţă, al doilea

pentru a fi comunicat Primăriei_pentru a numi un curator şi al treilea pentru

a fi comunicat părâtului(ei), împreună cu toate înscrisurile depuse.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

1. PUNEREA SUB INTERDICŢIE

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. îl constituie dispoziţiile art. 142-150 C. fam. şi art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în vigoare a Codului familiei şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice.

Punerea sub interdicţie este un mijloc de ocrotire parţială sau totală a intereselor persoanelor care nu au discernământul de a se îngriji de interesele lor, din cauza alienaţiei mintale sau a debilităţii mintale.

2. PERSOANELE CARE POT FI PUSE SUB INTERDICŢIE. Pot fi puse sub interdicţie atât persoanele majore, cât şi minorii (art. 142 C. fam.).

în ceea ce-i priveşte pe minori, interdicţia se justifică prin faptul că ei, la împlinirea vârstei de 14 ani şi până la majorat, dobândesc capacitatea de exerciţiu restrânsă care le dă dreptul să îndeplinească singuri anumite acte juridice. Fiind alienaţi sau debili mintali, punerea lor sub interdicţie, chiar înaintea vârstei de 14 ani, constituie o măsură de protecţie, de ocrotire a intereselor lor, spre a nu îndeplini acte juridice ce le-ar fi dăunătoare.

3. SESIZAREA INSTANŢEI. PERSOANE ÎNDREPTĂŢITE. Persoanele îndreptăţite să sesizeze instanţa în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de instituire a interdicţiei sunt prevăzute de art. 143 şi 115 C. fam., şi anume:

a) autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicţie se cere (art. 143);

b) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul (art. 115 lit. a);
c) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi biroul notarial public, cu prilejul deschiderii unei moşteniri (art. 115 lit. b);

d) instanţele judecătoreşti, parchetul şi poliţia, cu prilejul pronunţării, luării sau exercitării unor măsuri privative de libertate (art. 115 lit. c);

e) organele administraţiei de stat, organizaţii obşteşti, instituţiile de ocrotire, precum şi orice alte persoane (art. 115 lit. d).

4. Hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie. Comunicare. EFECTE. Conform art. 144 alin. 1, C. fam., hotărârea de punere sub interdicţie se pronunţă de către instanţa sesizată şi competentă ratione loci, cu concluziile procurorului care participă ex officio, hotărârea pronunţată producându-şi efectele de la data când rămâne definitivă.

Hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie are un caracter consecutiv şi produce efecte de la data când a rămas definitivă (art. 144 alin. 1 C. fam.).

Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu poate fi opusă terţilor decât de la data transcrierii hotărârii, afară numai dacă au cunoscut interdicţia pe o altă cale (art. 144 alin. 4 C. fam.).

Transcrierea se face de către instanţa locului unde actul de naştere al interzisului a fost înregistrat şi acesta este motivul pentru care, instanţa care hotărăşte punerea sub interdicţie are obligaţia să facă comunicarea hotărârii respectivei instanţe.

5. ÎNCETAREA INTERDICŢIEI. Cazurile care pot duce la încetarea interdicţie sunt:

– decesul interzisului;

– declararea judecătorească a morţii prezumate a celui pus sub interdicţie;

– ridicarea interdicţiei pe cale judecătorească (la care ne referim în continuare).

Cererea trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. şi, dacă se cere punerea sub interdicţie a unui minor, trebuie să se indice şi numele, prenumele şi domiciliu reprezentantului său legal (părinte, tutore, curator ad-hoc).

Cererea de punere sub interdicţie este scutită de taxa de timbru şi este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul cel ce urmează să fie pus sub interdicţie.