MODEL DE CERERE DE RECUZARE A UNUIA DINTRE MEMBRII COMPLETULUI DE JUDECATĂ

CERERE DE RECUZARE A UNUIA DINTRE MEMBRII COMPLETULUI DE JUDECATĂ

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr._/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ _, în calitate de_(reclamant/pârât) în dosar nr. având ca obiect_, vă solicit să luaţi act că înţeleg să formulez

Cerere de recuzare

împotriva judecătorului [3]_, membru al completului de judecată în dosarul sus-menţionat.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: înţeleg să învederez instanţei că judecătorul

Datorită motivului expus mai sus, judecătorul nu mai poate participa la judecarea pricinii şi vă solicit să admiteţi cererea, urmând ca judecătorul să fie înlocuit la judecarea cererii respective de un alt magistrat.

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 27 pct._C. proc. civ.

Probe [6]: înţeleg să fac dovada cu_

Anexez: chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 37.000 lei, timbru judiciar de 3.000 lei [7], precum şi înscrisuri care dovedesc susţinerile din cuprinsul cererii de recuzare.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [8]_
Comentariu

[1] Natura cererii. Textele din codul de procedură civilă care reglementează instituţia recuzării au caracterul unor norme de organizare judiciară şi sunt destinate să asigure şi să protejeze obiectivitatea judecătorului în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii.

1.1. Deosebirea dintre incompatibilitate şi recuzare. Cazurile de incompatibilitate sunt reglementate de art. 24 C. proc. civ., acestea având scopul de a evita ca acelaşi judecător să participe la judecarea cauzei pe parcursul a diferite grade de jurisdicţie. Astfel, judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.

Temeiul de drept al recuzării este diferit de cel al incompatibilităţii, motivele de recuzare fiind prevăzute distinct în cuprinsul art. 27 C. proc. civ.

1.2. Termen de introducere. Potrivit art. 29 alin (1) C. proc. civ., propunerea de recuzare se va face, verbal sau în scris, pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.

Potrivit art. 29 alin. (2) C. proc. civ., când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce aceste motive îi sunt cunoscute.

în cazul recuzării unui expert, potrivit art. 204 alin. (2) C. proc. civ., aceasta trebuie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată, în celelalte cazuri termenul curgând de la data ivirii motivului de recuzare.

[2] Persoana care poate formula cererea. Oricare dintre părţile din proces poate formula cerere de recuzare, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în căile ordinare sau extraordinare de atac, precum şi în cadrul cererilor formulate în cursul executării silite.

Cererea are caracter dispozitiv, fiind la latitudinea părţii să uzeze de această posibilitate procedurală. Pe de altă parte, pentru judecătorul care cunoaşte că există motiv de recuzare împotriva sa, există obligativitatea de a înştiinţa pe şeful său şi de a se abţine de la judecarea pricinii.

[3] Pot fi recuzaţi atât judecătorii, cât şi procurorii, magistraţii-asistenţi şi grefierii. Pentru aceştia din urmă nu operează motivul prevăzut de art. 27 pct. 7, în sensul că nu există posibilitatea pentru ei de a-şi fi exprimat părerea asupra pricinii. De asemenea pentru procurori, magistraţi-asistenţi şi grefieri nu operează dispoziţiile referitoare la incompatibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.

Potrivit art. 29 alin (1) C. proc. civ., propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte. Aşa după cum corect s-a remarcat în doctrină, cererea nu poate fi colectivă şi impersonală, ceea ce ar echivala cu o cerere de strămutare a pricinii. Aşadar, dacă sunt recuzaţi mai mulţi judecători, se va face cerere de recuzare pentru fiecare în parte, cereri care se vor timbra distinct, cu arătarea motivului de recuzare care priveşte pe fiecare judecător, în raport de dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.

[41 Motivele de fapt La expunerea motivelor se va indica, în mod detaliat, în ce constă fiecare. De pildă, se poate arăta că judecătorul respectiv este rudă cu avocatul părţii adverse, că şi-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă, că are un interes în cauză etc. Astfel, s-ar putea susţine că unul dintre judecători ar avea interes în cauză dacă, într-un dosar comercial, o rudă a sa ar fi acţionar la una dintre societăţile implicate în dosar. Aceste motive de fapt trebuie să primească o încadrare în drept, în raport de dispoziţiile art. 27 C.proc.civ.

[5] Temeiul de drept. Articolul 27 C. proc. civ. prevede în mod expres şi limitativ nouă cazuri potrivit cărora judecătorul poate fi recuzat de către partea interesată. Aceste cazuri nu pot fi extinse şi la altele, care, spre exemplu, exprimă nemulţumirea părţilor în legătură cu modul de soluţionare a unor excepţii, cereri de probatorii sau chiar cu amenzile judiciare aplicate părţilor. Aceste aspecte pot fi criticate cu ocazia exercitării căilor ordinare de atac, părţile având posibilitatea să critice soluţia pentru nelegalitate sau netemeinicie.

De asemenea, exercitarea abuzivă de către părţi a dreptului de a solicita recuzarea judecătorilor poate determina amendarea acestora sau obligarea la despăgubiri către partea adversă, în temeiul art. 108^1 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Potrivit art. 27 C. proc. civ., judecătorul poate fi recuzat:

a) când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi ]

b) când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia dintre aceste persoane;

c) când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viată ori despărţit, au rămas copii-,

d) dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţă unde una din părţi este judecător,

e) dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării-,

0 dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi-,

g) dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

h) dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
i) dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora, până la gradul al treilea inclusiv.

în cazul în care recuzarea priveşte un procuror, magistrat-asistent sau grefier, ca temei de drept, pe lângă art. 27 C. proc. civ. se va indica şi art. 36 din acelaşi cod, iar în cazul recuzării unui expert, temeiul de drept îl constituie art. 204 raportat la art. 27 C. proc. civ.

[6] Probe. Părţile pot folosi înscrisuri pentru a-şi susţine cererea. Potrivit art. 31 alin. (2) C. proc. civ., nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă să judece cererea este cea pe rolul căreia se află procesul dintre părţi, în alcătuirea căreia nu poate sa intre cel recuzat.

Cererea de recuzare se poate formula atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel sau recurs.

în cursul judecării cererii de recuzare nu se poate efectua nici un act de procedură, potrivit art. 31 alin. (3) C. proc. civ.

8.1. Efectele admiterii cererii. Principala consecinţă a admiterii cererii de recuzare este aceea că judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsura actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.

Dacă recuzarea priveşte pe toţi membrii unei instanţe, atunci instanţa superioară va trimite pricina la o instanţă de acelaşi grad, dacă cererea este întemeiată, potrivit art. 33 alin. (1) C. proc. civ.

Dacă cererea de recuzare este respinsă, judecătorul îşi va relua locul în completul de judecată. încheierea de respingere a recuzării va putea fi atacată o dată cu fondul, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ.