MODEL DE CERERI NECONTENCIOASE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, vă rog să dispuneţi citarea intimatului [3]_, domiciliat în_, urmând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi _ [4]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 331-337 C. proc. civ., respectiv pe art._

Anexez copii certificate de pe următoarele înscrisuri_, taxa

judiciară de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Cererile necontencioase sunt cele prin care nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ceea ce înseamnă că prin ele nu se deduce judecăţii vreun conflict de interese.

Spre deosebire de procedura contencioasă, procedura necontencioasă se caracterizează prin lipsa unui litigiu, de unde şi denumirea de procedură graţioasă sau voluntară.

[2] Titularul cererii poate fi orice persoană interesată să obţină autorizarea sau încuviinţarea instanţei în materiile prevăzute de lege, în care nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

[3] Uneori cererea necontencioasă se opune unor alte persoane, chiar dacă faţă de acesta titularul cererii nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic, de exemplu cererea de sechestru asigurător se opune de creditor debitorului său; în acest caz se vor indica în cerere atât numele, cât şi domiciliul respectivelor persoane [art. 333 alin. (1) C. proc. civ.].

[4] Obiectul cererii necontencioase, care se poate plasa în diverse materii, trebuie să fie individualizat concret în cerere. Astfel, în procedura necontencioasă se poate solicita, după caz: eliberarea unor recipise sau acte aflate în depozitul instanţei; eliberarea unor sume depuse cu titlu de cauţiune; numirea unui curator special de către instanţă în cazurile prevăzute de art. 44 şi art. 87 pct. 10 C. proc. civ.; învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti, a cambiilor şi cecurilor; încuviinţarea sechestrului asigurător; rectificarea erorilor materiale din hotărâri; încuviinţarea adopţiei; înregistrarea partidelor politice, a modificării statutului şi programului acestora; acordarea personalităţii juridice unei organizaţii sindicale etc.

 în principiu, procedura soluţionării cererii de înregistrare a unui partid politic, ca şi aceea de înregistrare a modificării statutului şi programului acestuia are un caracter necontencios. Dacă, însă, pe parcursul procesului intervin alte persoane care solicită „stabilirea unui drept potrivnic” faţă de cel care a formulat cererea introductivă de instanţă, caracterul litigiului se transformă dintr-unul necontencios în unul contencios – C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3141/199.

Este de menţionat că, pentru a determina caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, trebuie avut în vedere dacă prin acea cerere se urmăreşte sau nu stabilirea unui drept potrivnic „faţă de o altă persoană” , altfel spus dacă în cadrul ei există conflict de interese între mai multe persoane şi pretenţii opuse de apărat; dacă există un astfel de conflict, cererea are natură contencioasă, iar în caz contrar, natură necontencioasă.

[5] Motivele de fapt. Se vor arăta argumentat motivele pentru care petiţionarul consideră justificată admiterea cererii sale. De exemplu, dacă s-a cerut învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti, va arăta că respectiva hotărâre este definitivă sau irevocabilă, deci că întruneşte condiţia cerută de lege pentru a putea fi învestită cu formulă executorie în vederea punerii ei în executare etc.

[6] Temeiul de drept. Ca regulă generală, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 331-337 C. proc. civ. Legiuitorul a instituit, însă, în anumite materii, norme derogatorii de la aceste dispoziţii cu caracter general, care vor constitui, în materiile respective, temeiul de drept al cererii necontencioase. De exemplu, în cazul sechestrului asigurător – art. 591-595 C. proc. civ., în cazul popririi asigurătorii -art. 597 raportat la art. 592-595 C. proc. civ., în cazul acordării personalităţii juridice organizaţiilor sindicale – art. 15 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în cazul înregistrării unui partid politic – art. 18 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 etc.
[7] Timbrajul.

7.1. Taxa judiciară de timbru este stabilită în mod diferit de art. 3 şi 4 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de obiectul cererii necontencioase. Spre exemplu:

a) dacă se solicită luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător, taxa judiciară de timbru datorată este cea prevăzută de art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1996, şi anume 91.000 lei (la nivelul anului 2005);

b) dacă se solicită învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti şi a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care nu sunt executorii, taxa datorată este cea prevăzută de art. 3 lit. 1), respectiv de 37.000 lei (la nivelul anului 2005);

c) dacă se solicită înregistrarea partidelor politice taxa datorată este cea prevăzută de art. 4 lit. a), şi anume 366.000 lei (la nivelul anului 2005);

d) dacă se solicită acordarea personalităţii juridice asociaţiilor fără scop lucrativ, fundaţiilor, uniunilor şi federaţiilor de persoane juridice fără scop lucrativ, precum şi modificarea actelor constitutive ale acestora, taxa datorată este cea prevăzută de art. 4 lit. b), respectiv 183.000 lei (la nivelul anului 2005) etc.

Există şi cereri necontencioase scutite de plata taxelor judiciare de timbru, de exemplu cererile de încuviinţare a adopţiei, de numire a unui curator [art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997], cererea de rectificare a erorilor materiale din hotărâri [art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999] etc.

7.2. Timbrul judiciar datorat este de 1.500 lei, conform art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă este determinată expres de art. 332 C. proc. civ. numai pentru cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanţă sau pe care aceasta a dezlegat-o ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe, caz în care ele se vor îndrepta la acea instanţă.

Pentru cererile având un alt obiect decât cel prevăzut de art. 332 C. proc. civ., determinarea instanţei competente se face după regulile dreptului comun, afară de cazurile în care prin legi speciale se prevede o anumită competenţă.

Sunt şi cereri necontencioase pe care legea le dă în căderea preşedintelui instanţei competente, determinată după regulile sus-menţionate (art. 339 C. proc. civ.). O aplicare a acestei reguli o face, de exemplu, art. 40 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia preşedintele instanţei ce a fost sesizată cu o cerere de strămutare poate ordona suspendarea judecării pricinii.