Model de contestație în anulare în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul nr. / al_, în termen legal [3], formulez prezenta

Contestaţie în anulare

împotriva hotărârii [4] nr. / a_, pentru următoarele motive [5]_

Vă rog să-mi admiteţi contestaţia în anulare, să desfiinţaţi hotărârea, să rejudecaţi cauza şi să pronunţaţi o nouă hotărâre care să fie legală şi temeinică, în temeiul art. 392 C. proc. pen.

Conform art. 390 C. proc. pen., solicit suspendarea executării hotărârii, până la soluţionarea prezentei contestaţii.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de anulare şi de retractare, exercitată împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate cu încălcarea legii în îndeplinirea unor acte procedurale.

[2] Titularul cererii. Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţile din proces (inculpat, parte vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente), iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d) C. proc. pen., şi de către procuror.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.

Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi introdusă oricând.

[4] Obiectul contestaţiei îl reprezintă, potrivit art. 386 C. proc. pen., hotărârile penale definitive.

Potrivit art. 390 C. proc. pen., până la soluţionarea contestaţiei în anulare contestatorul poate solicita instanţei suspendarea executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

[5] Motivele contestaţiei. Motivele pentru care se poate face contestaţie în anulare sunt limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., respectiv:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Acest motiv este justificat de dreptul pe care îl au părţile de a fi prezente la şedinţele de judecată, ceea ce face să funcţioneze din plin dreptul la apărare, având posibilitatea ca, de pe poziţii egale, să susţină apărările lor şi să le combată pe cele ale părţilor adverse din proces. De aceea se impune ca procedura de citare să se facă potrivit dispoziţiilor art. 175, art. 291, art. 313, art. 375 şi art. 413 C. proc. pen.

Motivul de contestaţie în anulare analizat vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la termenul la care se judecă pricina la instanţa de recurs. încălcarea procedurii de citare poate consta în: omisiunea citării, emiterea unei citaţii fără menţiunile esenţiale pe care aceasta trebuie să le cuprindă, lipsa de la dosar a dovezii de înmânare a citaţiei (procesul-verbal încheiat de factorul poştal sau agentul procedural) sau existenţa unei dovezi care nu este conformă cu cerinţele legii (spre exemplu: citaţia se înmânează altei persoane ce nu are nici un grad de rudenie cu cel citat ori se afişează în alt loc decât cel prevăzut de lege; atunci când citarea se face la locul de muncă, partea citată trebuie să ia act şi să semneze personal de primire, altfel nu se consideră procedura de citare legal îndeplinită; la fel şi pentru bolnavii internaţi în spital, deţinuţii, militari încazarmaţi, trebuie respectate regulile referitor laînmânarea şi semnarea personal a dovezii de citare).

Nelegalitatea procedurii de citare nu poate fi invocată decât de partea nelegal citată, neputându-se invoca citarea nelegală a unei altei părţi (spre exemplu, inculpatul nu poate invoca necitarea părţii civile).

De asemenea, nu poate exercita contestaţie în anulare partea care a fost prezentă la mai multe termene anterioare, dar a lipsit la judecata recursului, pentru că a avut termen în cunoştinţă şi nu se mai impunea citarea, afară de militarii încazarmaţi ori deţinuţii pentru care legea prevede citarea la fiecare termen;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Cerinţa legii este cumulativă, adică nu este suficient să se facă dovada imposibilităţii prezentării la proces, ci trebuie probată şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre această situaţie.

Astfel de cazuri de imposibilitate pot fi următoarele: o boală gravă, un accident, întreruperea circulaţiei într-o anumită zonă şi a mijloacelor de comunicaţie telefonică sau telegrafică din cauza unor inundaţii, înzăpeziri etc.;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i‘) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. Judecând recursul, instanţa trebuie să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, ea având obligaţia, în limitele devoluţiunii, să analizeze toate aspectele care privesc buna rezolvare a cauzei. Instanţa trebuie să se pronunţe asupra tuturor motivelor de casare invocate de părţi sau din oficiu, printre altele şi asupra motivului de casare care duce la încetarea procesului penal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁹ alineat penultim C. proc. pen.

Pentru a se putea reţine acest caz de contestaţie în anulare legea prevede cerinţa existenţei la dosar a unor probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal, această cerinţă urmând a fi interpretată în funcţie de cauza de încetare a procesului penal cu privire la care instanţa trebuie să se pronunţe;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Pentru a se putea invoca acest motiv de contestaţie în anulare trebuie să fie îndeplinite două condiţii cumulative: să existe o hotărâre penală definitivă şi să existe identitate de obiect şi persoană, adică în cadrul celei de-a doua judecăţi să fie vorba de aceeaşi persoană inculpată care a mai fost judecată, iar obiectul cauzei să-l constituie aceeaşi faptă sau fapte pentru care inculpatul a mai fost judecat.

[6] Instanţa competentă. Contestaţia în anulare se introduce, pentru cazurile prevăzute la art. 396 lit. a)-c) C. proc. pen., la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul prevăzut la art. 396 lit. d) C. proc. pen., la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.