Model de denunț în materie penală

Domnule Comandant/Procuror-şef, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, vă aduc la cunoştinţă săvârşirea următoarei fapte penale_[3].

Data

Semnătura, [4]

Domnului Comandant al Poliţiei/Procuror-şef al [5]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natură juridică. Denunţul este încunoştinţarea organelor de urmărire penală, făcută de o persoană fizică sau juridică, despre săvârşirea unei infracţiuni.

[2] Persoana care poate face denunţul. Spre deosebire de plângere, care nu poate fi făcută decât de către partea vătămată, denunţul îl poate face orice persoană fizică sau juridică ce are cunoştinţă despre comiterea unei fapte penale.

în anumite împrejurări, denunţul este obligatoriu, sub sancţiunea legii penale. Astfel, Codul penal (art. 262, respectiv art. 338 din noul C. pen.) sancţionează omisiunea de nedenunţarea a săvârşirii unor infracţiuni prevăzute expres în dispoziţiile acestui text de lege, precum şi fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de

urmărire penală, potrivit legii de procedură penală (art. 263 C. pen., respectiv art. 339 din noul C. pen.).

Există şi situaţii când făptuitorul se poate autodenunţa, fie pentru a scăpa de răspundere penală, fie pentru a beneficia de circumstanţe care să-i micşoreze pedeapsa. Astfel, mituitorul scapă de răspunderea penală dacă denunţă fapta sa de dare de mită înainte ca organele de urmărire penală să fie sesizate pentru acea infracţiune [ art. 255 alin. (3) C. pen., respectiv art. 309 alin. (5) din noul C. pen. ], iar potrivit art. 259 alin. (3) C. pen. [art. 334 alin. (3) din noul C. pen. ] dacă cel ce se face vinovat de comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă revine şi declară că denunţul este mincinos mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana denunţată, pedeapsa se reduce, beneficiind de efectul circumstanţelor atenuante.

[3] Descrierea faptei. Denunţul trebuie să cuprindă descrierea faptei, iar dacă se cunoaşte făptuitorul, trebuie să se indice numele, prenumele şi adresa acestuia.

[4] Semnătura. Denunţul scris trebuie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.

In practica judiciară se întâlnesc cazuri când denunţătorul nu-şi descoperă identitatea, fie prin neindicarea acesteia în denunţ (denunţul anonim), fie prin indicarea unei identităţi false (pseudodenunţul). Ca modalitate de sesizare, aceste două forme (denunţul anonim şi pseudodenunţul) nu pot fi considerate ca un denunţ (neaplicându-li-se prevederile art. 223 C. proc. pen.), constituind în fapt o formă de realizare a sesizării din oficiu.

[5] Organul căruia i se adresează. Denunţul se adresează organului de urmărire penală, respectiv organele de poliţie sau procurorul, potrivit competenţei materiale, teritoriale sau funcţionale, prevăzute de dispoziţiile art. 207-215 C. proc. pen. Astfel, competenţa generală aparţine organelor de cercetare ale poliţiei judiciare (art. 207 C. proc. pen.), însă, în cazul anumitor infracţiuni, legea prevede o competenţă specială pentru organele de cercetare speciale (art. 208 C. proc. pen.) sau pentru procuror (art. 209 C. proc. pen.).