Model de opoziţie la executarea cambială

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2] _ , cu domiciliul/cu sediul în _, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de oponent-debitor, formulez prezenta

Opoziţie la executarea cambială

în contradictoriu cu intimatul [3]_ , cu domiciliul /cu sediul în

_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_,

codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de intimat, solicitând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

– admiterea opoziţiei la executare;

– nulitatea titlului cambial/a obligaţiei cambiale;

– anularea formelor de urmărire;

– suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei;

– obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: Depun următoarele înscrisuri:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, precum şi timbrul judiciar

de_lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Opoziţia la executarea cambială este o acţiune specifică contenciosului cambial, respectiv executării cambiale, în cadrul căreia debitorul obligaţiei cambiale contestă valabilitatea titlului sau poate invoca anumite apărări spre a fi exonerat de obligaţie.

Cererea de suspendare a executării este accesorie opoziţiei la executarea cambială, care operează în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. Acest capăt de cerere este facultativ, însă este de preferat a se solicita, ţinând seama că opoziţia la executarea cambială nu este suspensivă de executare.

1.1. Termenul de introducere. Opoziţia la executare se introduce de debitor în termen de 5 zile de la primirea somaţiei de executare.

[2] Calitate procesuală activă (oponent) are debitorul obligaţiei cambiale.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are creditorul cambial, la cererea căruia s-a emis somaţia de executare.

[4] Motivele de fapt. Oponentul-debitor poate invoca nulitatea titlului, potrivit art. 2 din lege, şi excepţiile care nu sunt interzise de art. 19.

Doctrina a clasificat aceste excepţii în două mari categorii: excepţii obiective, împărţite în cele de natură absolută şi relativă, şi subiective sau personale, cu subclasificarea în absolute şi relative, pe care le-a analizat în consecinţă.

A. S-a considerat că sunt excepţii obiective absolute, ce pot fi invocate de orice debitor împotriva oricărui creditor-posesor al cambiei, următoarele:

a) neposedarea cambiei în original, urmărindu-se prin această apărare contestarea calităţii de creditor cambial legitim sau nelegitimitatea posesiei cambiei;

b) neregularitatea formală a cambiei, dedusă din lipsa menţiunilor prevăzute la art. 1 şi art. 2, precum şi la modul în care trebuie dată semnătura conform art. 8 din lege;

c) amortizarea – în cazul în care titlul a fost pierdut, sustras sau distrus, posesorul ei poate începe procedura de amortizare prin care cambia este anulată;

d) prescripţia;

e) plata efectuată de tras.

Au fost calificate ca fiind obiective, următoarele excepţii, invocate numai de către acei debitori a căror obligaţie cambială nu este valabilă (excepţii obiective relative):

a) incapacitatea debitorului;

b) falsificarea semnăturilor cambiale şi alterarea conţinutului titlului, prin modificări, adăugiri, ştersături;

c) lipsa de reprezentare la semnarea cambiei;

d) efectuarea plăţii;

e) prescripţia cambială;

f) neîndeplinirea condiţiilor şi formelor legale pentru exercitarea acţiunii cambiale;

g) violenţa fizică.

B. Excepţiile subiective (personale) privesc persoana posesorului cambiei sau raportul fundamental. Astfel, sunt absolute cele care se referă la lipsa de legitimare a creditorului, ia completarea abuzivă a cambiei în alb, la incapacitatea creditorului şi sunt considerate relative, putând fi invocate numai între un anumit debitor şi un anumit posesor al cambiei (care au stabilit raportul cambial), următoarele: excepţiile referitoare la viciile de consimţământ – eroare, doi sau violenţă; excepţii referitoare la raportul fundamental – nulitatea obligaţiei juridice fundamentale datorită unui viciu de consimţământ, lipsa de obiect a acesteia, cauza ilicită pe care este întemeiată sau stingerea obligaţiei fundamentale sau cambiale prin plată, compensare etc.

De asemenea, dacă a fost formulat şi capătul de cerere subsidiar privind suspendarea executării, debitorul-oponent va trebui să conteste semnătura, înscriindu-se în fals, sau să nu recunoască procura [art. 62 alin. (3) din lege].

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 11/1993 [aprobată cu modificări prin Legea nr. 83/1994],

[6] Probe. Se vor anexa: cambia învestită cu formulă executorie, somaţia de executare, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare, ca, de exemplu, dovada efectuării plăţii. în cazul în care se invocă excepţiile personale, acestea se vor dovedi numai cu înscrisuri, conform art. 63 din lege.

Când se invocă falsificarea semnăturii, se va solicita verificarea de scripte.

Pentru capătul de cerere privind suspendarea executării se poate administra procedura falsului prevăzută de art. 181-184 C. proc. civ., indicându-se autorul falsului.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru aferentă opoziţiei la executare este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru capătul de cerere privind suspendarea executării taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. e) din aceeaşi lege.

Timbrul judiciar este de 3000 lei pentru opoziţie, la care se adaugă încă 3.000 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare],

[8] Instanţa competentă. Potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, competenţa aparţine judecătoriei care a învestit cambia cu formulă executorie.