Model de plângere penală

Domnule Comandant/Procuror-şef, [1]

Subsemnatul_, în calitate de parte vătămată [2], domiciliat în_, fac prezenta plângere împotriva făptuitorului [3]_ domiciliat în_, pentru comiterea faptei prevăzute şi pedepsite de art. [4],

În dovedirea plângerii înţeleg să mă folosesc de proba cu martori, acte, expertiză medico-legală, expertiză tehnică etc. [5]

De asemenea, solicit şi obligarea făptuitorului la plata despăgubirilor civile constând în daune materiale şi/sau morale [6].

Data

Semnătura,

Domnului Comandant al Poliţiei/Procuror-şef al [7]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Plângerea reprezintă un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, constând în încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat printr-o infracţiune.

[2] Persoana care poate formula plângere. Plângerea se formulează de către persoana fizică sau juridică ce a suferit o vătămare în urma comiterii unei fapte incriminată de legea penală de către o altă persoană.

Potrivit art. 222 alin. (3) C. proc. pen., plângerea poate fi făcută şi prin mandatar, cu condiţia să fie vorba de un mandat special, numai pentru acţiunea respectivă, specificată în procura ce se va ataşa la plângere.

Plângerea mai poate fi făcută şi de un soţ pentru celălalt soţ ori de către copilul major pentru părinţi [art. 222 alin. (5) C. proc. pen. ], însă persoana vătămată poate să nu-şi însuşească plângerea.

Dacă persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se poate face de către reprezentantul său legal, iar dacă are capacitatea de exerciţiu

restrânsă, persoana vătămată poate face plângere, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă [art. 222 alin. (6) C. proc. pen.].

[3] Persoana împotriva căreia se îndreaptă plângerea este persoana care a săvârşit o faptă penală, nominalizată în cazul în care este cunoscută, sau o persoană bănuită că ar fi comis fapta respectivă.

[4] Descrierea faptei. Plângerea trebuie să cuprindă descrierea în amănunt a faptei comise. Deşi legea nu prevede şi încadrarea juridică a faptei [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.], aceasta poate fi arătată dacă petiţionarul are cunoştinţele juridice necesare.

Trebuie menţionat că plângerea trebuie să se întemeieze pe fapte reale, în caz contrar titularul acesteia fiind pasibil a fi acuzat de denunţare calomnioasă, infracţiune prevăzută în art. 259 C. pen. [art. 334 din noul C. pen.].

[5] Probe. Partea vătămată va indica în plângere mijloacele de probă ce urmează a fi administrate de către organul de urmărire penală, respectiv din cele prevăzute în art. 64 C. proc. pen., cu condiţia ca acestea să fie concludente şi utile (art. 67 C. proc. pen.).

[6] Constituirea de parte civilă. Partea vătămată care a suferit un prejudiciu material sau/şi moral se poate constitui parte civilă chiar prin plângere, arătând în ce constă acel prejudiciu care se datorează activităţii infracţionale săvârşite de făptuitor. Şi în această situaţie trebuie indicate probele cu care înţelege să îşi dovedească pretenţiile.

[7] Organul căruia i se adresează. Plângerea poate fi adresată organului de poliţie sau procurorului, dar aceştia se pot şi autosesiza când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune, conform art. 221 C. proc. pen., pentru fapte săvârşite în raza lor de activitate, potrivit competenţei materiale şi după calitatea persoanei.