Model de plângere penală prealabilă

Domnule Comandant/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de parte vătămată, în termen legal [3], formulez prezenta

Plângere prealabilă

împotriva [4]_, domiciliat în_, şi vă rog să fie condamnat pentru comiterea infracţiunii de_, prevăzută şi pedepsită de art._

Motivele plângerii sunt următoarele [5]:

a) în fapt_

b) în drept_

Probe [6]_

Mă constitui parte civilă cu suma de [7]_.

Data

Semnătura,

Domnului Comandant/Procuror-şef/Preşedinte al [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Plângerea prealabilă este încunoştinţarea făcută instituţiei/ organelor competente de către partea vătămată, despre comiterea unei infracţiuni de către o persoană fizică sau juridică, pentru ca aceasta să fie judecată şi sancţionată potrivit legii, constituind în acelaşi timp o condiţie indispensabilă fără de care nu se poate pune în mişcare acţiunea penală.

Plângerea prealabilă este obligatorie pentru anumite fapte prevăzute de lege, faţă de care organul de urmărire penală nu poate începe urmărirea penală, ca în

cazul infracţiunilor de: vătămare corporală, vătămare corporală din culpă, violare de domiciliu, divulgarea secretului profesional, viol, gestiune frauduloasă, distrugere, denunţare calomnioasă, bigamie, abandon de familie, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, tulburarea folosinţei locuinţei.

[2] Persoana care poate face plângerea. Plângerea prealabilă poate fi făcută numai de persoana vătămată prin infracţiune, iar pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minori sau incapabili), de către reprezentanţii legali (părinţi, tutore sau, după caz, curator).

Menţionăm că practica judiciară a fost constantă în ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 222 alin. (5) C. proc. pen. privind plângerea, ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală, (şi anume posibilitatea unor substituiţi procesuali de a introduce plângerea în locul persoanei vătămate) şi în cazul plângerii prealabile, aceasta fiind un drept strict personal al persoanei vătămate. însă, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, se recunoaşte posibilitatea persoanei vătămate de a introduce plângerea prealabilă prin mandatar special, dispoziţiile art. 222 alin. (3) C. proc. pen. fiind aplicabile prin analogie.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 284 C. proc. pen., în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară plângerea prealabilă, aceasta trebuie introdusă în termen de două luni din ziua în care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul.

Dacă persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul curge de la data la care persoana îndreptăţită să facă plângerea (părinţii minorului sau tutorele majorului incapabil) a luat la cunoştinţă de comiterea infracţiunii şi ştie cine este făptuitorul.

[4] Persoana împotriva căreia se poate face plângerea. Plângerea se face împotriva persoanei considerate vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, indicându-se, obligatoriu, numele, prenumele, domiciliul ori reşedinţa unde poate fi citată, datele de stare civilă şi, eventual, părţile responsabile civilmente, în cazul infractorilor minori.

în cazul în care plângerea prealabilă trebuie adresată, potrivit legii, instanţei de judecată, iar făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată va trebui să se adreseze mai întâi organului de cercetare penală pentru identificarea acestuia [art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.].

[5] Motivele plângerii. Va fi precizată fapta (faptele) comisă şi încadrarea juridică din legea penală. Astfel, vor fi descrise detaliat faptele săvârşite de persoana împotriva căreia se îndreaptă plângerea, iar în cazul când sunt mai multe persoane, activitatea fiecăreia în parte şi, pe cât posibil, vor fi indicate textele din legea penală în care se încadrează faptele săvârşite şi calitatea făptuitorilor, respectiv autori, complici sau instigatori.

[6] Probe. Se vor indica probele de care partea vătămată se foloseşte pentru dovedirea faptelor deduse judecăţii şi care pot fi: martori, acte, înscrisuri, probe

materiale, acte medicale etc. în cazul în care se specifică proba cu martori, se va indica numele şi adresa acestora.

Probele vor viza atât latura penală, cât şi latura civilă.

[7] Constituirea de parte civilă. în cazul în care titularul plângerii a suferit o pagubă materială sau morală, se poate constitui parte civilă indicând în ce constă paguba suferită şi cuantumul sumelor pretinse.

[8] Organele cărora se adresează plângerea. Potrivit art. 279 alin. (2) C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează:

a) instanţei de judecată, în cazul anumitor infracţiuni enumerate la art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., dacă făptuitorul este cunoscut;

b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele prevăzute la punctul anterior;

c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., şi anume pentru acele infracţiuni care se judecă în primă instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv infracţiunile săvârşite de: senatori şi deputaţi; membrii guvernului; judecători ai Curţii Constituţionale, membrii, judecătorii şi procurorii ai Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ şi Avocatul Poporului; mareşali, amirali, generali şi chestori; şefii cultelor religioase, organizate în condiţiile legii, şi ceilalţi membri ai înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; judecători şi magistraţi-asistenţi ai înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecători de la curţile de apel, Curtea Militară de Apel, precum şi procurori de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi procurori ai Parchetului Naţional Anticorupţie.

Conform art. 285 C. proc. pen., dacă plângerea prealabilă a părţii vătămate este greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată, aceasta se trimite organului competent şi se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termenul legal la organul necompetent.