Moratoriu
moratoriu, instituţie juridică reglementată în procedura falimentului din unele ţări europene, în virtutea căreia instanţa judecătorească poate suspenda, la cererea falitului, executarea hotărârii declarative de faliment, pentru a da acestuia un răgaz, cu scopul de a încerca să-şi redreseze situaţia patrimonială în măsura satisfacerii intereselor creditorilor săi. Pentru ca cererea de acordare a m. să fie admisă, trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii: falitul să facă dovada că insolvenţa sa este datorată unor împrejurări extraordinare şi imprevizibile, ce nu-i sunt imputabile; să facă dovada solvabilităţii sale; să prezinte instanţei registrele sale regulat ţinute, bilanţul şi o listă cuprinzând numele tuturor creditelor şi valoarea tuturor creanţelor pe care aceştia le au împotriva sa. Instanţa poate admite cererea de m. numai după consultarea adunării creditorilor; admiţând cererea, ea stabileşte şi durata m., care însă este limitată la cel mult 6 luni. în acest interval de timp, debitorul are obligaţia să plătească creanţele existente împotriva sa ori să obţină de la creditori amânarea scadenţelor acestora. Hotărârea judecătorească de admitere a m. are ca efect suspendarea procedurii falimentului, falitul redobândind drepturile de administrare şi dispoziţie asupra bunului ce-i aparţine şi de a sta în justiţie; pe data m. se suspendă şi decăderile personale ale falitului şi niciun act de executare nu poate fi început sau continuat împotriva lui de către creditori. M. poate fi prefalimentar; în acest caz el are ca efect preîntâmpinarea declarării falimentului.