motivare

Hotararea din dosarul bancherilor

de

In motivarea arestarii preventive se arata ca eliberarea acestora poate crea o reactie sociala negativa, prin prisma functiilor detinute de acestia si a prejudiciului urias provocat.Arestarea preventiva a celor doi directori a fost efectuata in dosarul fraudelor bancare estimate la 85 de milioane de euro.

In documentul citat, instanta noteaza ca “in ce-i priveste pe Adrian Martis si Andrei Mihail Nanu, avand in vedere amploarea activitatii infractionale, pozitia pe care au ocupat-o in BRD, faptul ca s-au folosit de functia pe care o detineau, avand in vedere legatura cu ceilalti membri ai gruparii, contributia determinanta la producerea prejudiciului, faptul ca au urmarit obtinerea pe nedrept a unor sume de bani ce proveneau din contractele de creditare, se apreciaza ca fapta prezinta o gravitate deosebita si, date fiind elementele mai sus mentionate, lasarea in libertate a acestora este de natura sa creeze o reactie sociala negativa”.

Intarzierea motivarii in dosarul ,,Trofeul calitatii”

de

ICCJ a amanat, luni, pentru 3 decembrie, judecarea contestatiei in anulare formulata de Adrian Nastase, deoarece nu s-a publicat motivarea sentintei prin care acesta a fost condamnat definitiv la doi ani de inchisoare cu executare.

De asemenea, avocatii lui Nastase au mai spus ca este in lucru si plangerea ce va fi inaintata Curtii Europene pentru Drepturile Omului in legatura cu modul in care s-a judecat acest dosar. Ioan Cazacu, cel care il reprezinta pe Nastase, a spus ca plangerea va fi formulata chiar si in absenta motivarii deciziei in dosarul ,,Trofeul calitatii”.

ICCJ a amanat si pe 1 octombrie judecarea contestatiei in anulare formulata de avocatii lui Adrian Nastase in dosar, tot din cauza lipsei motivarii deciziei Completului de 5 judecatori care a pronuntat sentinta.

Avocatul lui Adrian Nastase, Ioan Cazacu, a anuntat pe 25 iunie ca a depus o cerere de contestatie in anulare a deciziei prin care fostul premier a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu executare in dosarul ,,Trofeul calitatii”.

Potrivit lui Cazacu, contestatia in anulare este o cale extraordinara ce se formuleaza dupa ce o hotarare ramane definitiva, care poate fi contestata numai in anumite puncte prevazute de legea penala, unul dintre aceste puncte fiind prescriptia raspunderii penale. Consecinta acestei actiuni poate fi redeschiderea cazului cu privire la acel aspect, daca in cauza, de exemplu, faptele sunt prescrise din punct de vedere al raspunderii penale.

Costel Căşuneanu ar fi încercat să cumpere cu 200.000 de euro influenţa unui judecător de la Instanţa Supremă

de

Povestea mitei de 200.000 de euro este relatată de judecătorii care au analizat legalitatea interdicţiei de a părăsi localitatea pe care Costel Căşuneanu a primit-o după ce a fost pus sub învinuire în dosarul senatorului

Cătălin Voicu.

„În luna august 2009, Costel Căşuneanu, asociat al SC PA &CO Internaţional SRL Bacău i-a cerut lui Cătălin Voicu să intervină pe lângă magistraţii Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestiţi cu soluţionarea dosarului având ca obiect litigiul dintre SC PA&CO Internaţional SRL Bacău şi CNADNR, pentru ca aceştia să adopte o soluţie favorabilă societăţii comerciale menţionate”, se arată în încheierea celor nouă judecători.

Cătălin Voicu ar fi fost de acord, i-a cerut lui Căşuneanu 200.000 de euro folosind termenul împrumut şi l-a sunat pe şeful secţiei Civile de la Instanţa Supremă, judecătorul Florin Costiniu. Acesta trebuia să-şi influenţeze colegii care judecau contestaţia făcută de Căşuneanu impotriva rezultatului unei licitaţii pentru lucrări la drumurile din Iaşi.

„Magistraţii au pronunţat o soluţie defavorabilă, deşi cei doi [C. Voicu şi F. Costiniu] au făcut numeroase intervenţii, asigurându-l însă pe Costel Căşuneanu că se vor ocupa în continuare să găsească o modalitate prin care soluţia adoptată de instanţă să fie desfiinţată şi ulterior să se adopte o alta favorabilă omului de afaceri”, se mai arată în încheierea celor nouă judecători de la ÎCCJ.

realitatea

Suspendarea executării actului administrativ. Hotărâre judecătorească. Motivare

de

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara -Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R SRL a solicitat, în temeiul art.14 alin. (l) din Legea nr.554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr.l5682/5.X.2007 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr.l5681/5.X.2007 emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

In motivare a arătat că prin decizia contestată a fost nelegal impusă la plata sumei de 926.181 lei reprezentând contribuţii suplimentare la Fondul pentru Mediu şi obligaţii accesorii, motiv pentru care a şi atacat-o pe calea contestaţiei.

Prin sentinţa nr.321/4.12.2007, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de reclamanta SC R SRL Arad, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.15682/5.X.2007 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr.15681/5.1.2007 emise de pârâtă, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că nici în decizia de impunere şi nici în raportul de inspecţie nu este cuprins temeiul juridic al obligaţiilor stabilite suplimentar. Debitul semnificativ prin cuantumul său şi punerea în executare a acestuia, în condiţiile în care reclamanta a contestat în procedura prealabilă debitul, reţine Curtea de Apel Timişoara, sunt circumstanţe care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind iminenţa prejudiciului şi cazul bine justificat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti criticând sentinţa ca neîntemeiată şi nelegală, arătând:

–      Că suspendarea executării actului administrativ fiscal s-a făcut fără fixarea şi plata cauţiunii prevăzute obligatoriu de dispoziţiile art.215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

–      Că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta a solicitat suspendarea „până la pronunţarea instanţei de fond”, iar dispozitivul menţionează: „până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ”, ceea ce ar avea semnificaţia suspendării până la soluţionarea irevocabilă a cererii.

–      Că reclamanta nu a dovedit cele două condiţii necesare, cumulativ, pentru suspendarea executării, astfel încât hotărârea pronunţată e lipsită de temei legal.

Recursul se fondează.

Dispoziţiile art.14 din legea nr.554/2004 condiţionează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existenţa – şi implicit dovedirea unor „cazuri bine justificate” şi a unei „pagube iminente”.

Dispoziţiile art.2 alin.2 lit.t) definesc sintagma „cazuri bine justificate” ca acele împrejurări, legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

In speţă, instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia cu privire la condiţia legală a „cazului bine justificat”.

Singura motivare a instanţei se referă la valoarea de titlu executoriu a deciziei de impunere şi la suma de bani foarte mare la care reclamanta a fost obligată prin titlu. Aceste argumente conturează însă doar condiţia pagubei iminente, nu şi pe cea a cazului bine justificat.

Recursul a fost admis, iar sentinţa modificată în totalitate, cererea de suspendare fiind respinsă ca neîntemeiată, pentru motivul prevăzut de art.304 pct. 9 C.proc.civ.