Munca de

Munca de – 2013

de

Tichetele de masă solicitate de reclamantă în calitate de salariată a spitalului şi finanţate în cazul acestora de la bugetul de stat suntreglementate prin dispoziţiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, modificată, numai ca vocaţie.

Aceasta, deoarece potrivit art.1 alin.2 din lege, acordarea lor este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, din moment ce se face în limitaprevederilor bugetului de stat.

Natura acestui beneficiu şi anume a tichetelor de masă, a fost examinată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului îninteresul legii prin Decizia nr.14/18 februarie 2008, prin care s-a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor,instituţii finanţate de la bugetul de stat, beneficiul prevăzut de dispoziţiile art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr.142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Lipsa uneia dintre cele două condiţii: negociere şi alocare de fonduri, împiedică realizarea vocaţiei.

În speţă, pentru reclamante, ca angajate ale spitalului, nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat, fapt ce rezultă din interpretarea per acontrario a prevederilor art.411 din O.U.G. nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publicedin sectorul sanitar, modificată prin O.G. nr.23/2007, text de lege care nu menţionează printre beneficiarii tichetelor de masă pe anii 2007 şi 2008personalul medical încadrat în spitale, care lucrează în cabinetele medicale din şcoli.(Decizia civilă nr.1218/R-CM din 14 iulie 2009)Prin cererea înregistrată la data de 09.09.2008, reclamantele V.C. şi L.M., reprezentate de Sindicatul Sanitas Argeş, au chemat în judecată pe pârâtulSpitalul Dr.I.C.” Călineşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masă de care trebuiau săbeneficieze pentru perioada 2005-2008, potrivit art.23 din OUG nr.115/2004, cu modificările ulterioareÎn motivarea acţiunii reclamantele au arătat că sunt salariate în cadrul cabinetelor medicale şcolare, subunităţi aflate în structura Spitalului Dr.I.C.Călineşti şi au desfăşurat activitate în perioada 2005 – 2008 fără a beneficia de tichetele de masă prevăzute de actul normativ menţionat mai sus.Reclamantele sunt salariatele spitalului chemat în judecată în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu această unitate sanitară publică.Deoarece spitalele sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii, conform art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006, personalul încadrat înaceste unităţi sanitare beneficiază lunar, potrivit art. 23 din OUG nr.115/2004 cu modificările ulterioare de maximum 20 de tichete de masă, fără a ficondiţionate sursele prin care unele subunităţi aflate în structura spitalelor primesc anumite fonduri de la bugetul de stat.Au precizat reclamantele că serviciile medicale acordate de cabinetele medicale din şcoli şi grădiniţe integrate spitalelor teritoriale se suportă dinfondul de asigurări sociale de sănătate conform art.1 alin.2 din OMS nr.653/2001.De asemenea dreptul la tichete de masă este reglementat prin art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 -2007.Prin întâmpinare pârâtul Spitalul Dr.I.C. a formulat următoarele apărări:Chiar dacă sunt angajaţi ai spitalului, cadrele medicale din cabinetele şcolare nu realizează venituri proprii fiind finanţate integral de la bugetul destat.Ministerul Sănătăţii şi Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă precizează că se pot acorda aceste tichete numai unităţilor finanţateintegral din venituri proprii.De aceea pârâtul nu poate să acorde tichete de masă respectivelor cabinete medicale.Prin sentinţa civilă nr.550/CM/16.03.2009, Tribunalul Argeş a admis acţiunea şi a obligat pe pârât la plata către reclamante a drepturilor băneştireprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 09.09.2005 – 31.12.2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.A respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată.Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Reclamantele, membre de sindicat, sunt angajate ale Spitalul Dr. I.C.” Călineşti, aşa cum rezultă din carnetele de muncă.

Tichetele de masă reprezintă o alocaţie individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportate integral depersoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, aşa cum rezultă din art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998.

În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat în contract colectiv de muncă, modalitatea şi condiţiile de acordare a tichetelorde masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Potrivit art.23 din OUG nr.115/2004, text pe care reclamanţii şi-au întemeiat pretenţiile Începând cu data intrării în vigoare a prezenteiordonanţe de urgenţă, personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale desănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.”

De asemenea, potrivit art.139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 – 2007 Angajatorul este obligat săacorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unităţi finanţate de la bugetul de stat şi dela bugetul asigurărilor sociale de sănătate.”

Potrivit art.188 din Legea nr.95/2006 Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pebază de contract precum şi din alte surse conform legii.”

Singura condiţie pentru a beneficia de tichetele de masă este aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanţată din venituri proprii,criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structuraorganizatorică a unităţii sanitare publice.

S-a constatat că reclamantele au contracte individuale de muncă încheiate cu spitalul pârât în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct şinecondiţionat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoareacriteriului locului efectiv de desfăşurare activităţii, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoziţiile art.5 alin.1şi art.39 alin.1 lit.d) din Codul Muncii, care consacră principiul egalităţii de tratament în cadrul relaţiilor de muncă.

În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.95/2006, care în art.188 alin.1 definesc spitalele ca fiind instituţii publice finanţateintegral din venituri proprii, ce funcţionează pe principiul autonomiei financiare şi de asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr.115/2004 potrivitcu care – art.23 – personalul încadrat in unităţile sanitare publice finanţate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor socialede sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.

Nici legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece acestea prevăd că instituţiile finanţateintegral din venituri proprii sunt excluse din categoria instituţiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor demasă.

În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantele, angajate ale unităţii sanitare pârâte, au dreptul la acordarea tichetelor de masă, acţiuneaformulată fiind întemeiată.Actualizarea cu indicele de inflaţie a contravalorii acestor tichete de masă a fost dispusă în baza art.161 alin.4 C.muncii.

În ceea ce priveşte cererea de plată a cheltuielilor de judecată, s-a avut în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privindcheltuielile efectuate.Împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Spitalul Dr.I.C. Călineşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:Potrivit prevederilor H.G. nr.529/2002 privind finanţarea unităţilor sanitare şi a instituţiilor din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei,cheltuielile de personal pentru salariaţii ce-şi desfăşoară activitatea în cabinete medicale şcolare din grădiniţe, şcoli şi unităţi de învăţământsuperior se finanţează de la bugetul de stat.Pentru articolul bugetar 10.02 tichete de masă” nu a existat prevedere bugetară, de aceea nu au fost efectuate cheltuieli cu această destinaţie.Încă din anul 2004, legile bugetului de stat prevăd că nu beneficiază de tichete de masă personalul finanţat de la acest buget.Pentru salariaţii care au participat efectiv la realizarea de venituri proprii, spitalul a acordat lunar un număr de 20 tichete de masă. Veniturileproprii provin din contractele încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeş pentru furnizarea de servicii medicale servicii la care personaluldin cabinetele şcolare nu contribuie.O altă critică a fost aceea potrivit căreia Spitalul Dr.I.C. nu ar trebui să se constituie parte în acest proces deoarece finanţarea personalului dincadrul cabinetelor şcolare se asigură de la bugetul de stat, de către Ministerul Sănătăţii Publice prin D.S.P. Argeş.Recursul a fost privit ca întemeiat şi admis ca atare, iar sentinţa a fost modificată în sensul respingerii acţiunii, reţinându-se următoarele:A rezultat din înscrisurile aflate la dosar şi din susţinerile părţilor că reclamantele sunt salariatele Spitalului Dr. I.C. Călineşti, dar lucrează încabinetele medicale din şcoli.Potrivit pct.I. 11 din Anexa la H.G. nr. 529/2002 privind finanţarea unităţilor sanitare şi a instituţiilor din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei,cabinetele medicale din şcoli sunt unităţi sanitare finanţate integral de la bugetul de stat.Întrucât acest cabinet medical funcţionează în structura Spitalului Dr. I.C. Călineşti, unitate cu finanţare extrabugetară provenită inclusiv dincontractele cu casele de asigurări de sănătate conform pct. II. 4 din Anexa la H.G. nr. 529/2002, finanţarea de la bugetul de stat se face prin MinisterulSănătăţii şi Familiei, de la titlul Transferuri”.Sistemul de finanţare nu înlătură calitatea procesuală pasivă a pârâtului câtă vreme spitalul are calitatea de ordonator terţiar de credite, princonducătorul său şi, nu în ultimul rând, de angajator al reclamantelor. A se vedea în acest sens dispoziţiile art. 1 şi următoarele din actul normativmenţionat mai sus.Din această perspectivă, critica vizând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului este nefondată.De asemenea, organizarea cabinetelor medicale din şcoli ca structuri ale spitalelor nu are relevanţă în privinţa încadrării acestora prin lege încategoria unităţilor sanitare finanţate de la bugetul de stat.Excepţia de la regula finanţării cabinetelor medicale din şcoli de la bugetul de stat o constituie numai finanţarea serviciilor medicale curative,conform art.1 alin. 2 din O.M.S. nr. 653/2001. Aceasta înseamnă că celelalte cheltuieli, cum sunt cele de personal, se suportă de la bugetul de stat.De aceea, prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, potrivit cărora personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri propriirealizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă trebuie interpretate prin raportare latextul enunţat mai sus în sensul că vizează personalul ale cărui drepturi băneşti sunt finanţate din veniturile realizate de spital, şi nu personalulpentru care plata drepturilor băneşti se suportă de la bugetul de stat.Tichetele de masă solicitate de reclamante şi finanţate, în cazul acestora, de la bugetul de stat, sunt reglementate prin dispoziţiile art. 1 din Legeanr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă modificată, numai ca vocaţie.Aceasta deoarece potrivit art.1 alin. (2) din lege, acordarea lor este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, din moment ce se face în limitaprevederilor bugetului de stat.Natura acestui beneficiu – tichetele de masă – a fost examinată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legiiprin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor, instituţii finanţate de labugetul de stat, beneficiul prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realizaîn condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective demuncă.Din analiza termenilor utilizaţi de legiuitor salariaţii din sectorul bugetar pot primi o alocaţie individuală de hrană sub forma tichetelor de mas㔺i tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unităţile din sector bugetar” rezultă că vocaţia se realizează în momentulîn care tichetele sunt prevăzute atât în negocierea colectivă, cât şi în fondurile alocate de la bugetul de stat.

Lipsa uneia dintre cele două condiţii: negociere şi alocare de fonduri împiedică realizarea vocaţiei.Negocierea realizată prin prevederile art.139 din contractul colectiv de muncă nr.2678/14/12.12.2005 la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 – 2007este necesară, nu şi suficientă pentru realizarea vocaţiei.Mai mult, s-a stabilit că angajatorul va acorda tichetele de masă în conformitate cu prevederile legale pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat.Or, prin Legile nr. 511/2004, 379/2005, 486/2006 şi 338/2007, ale bugetului de stat pe anii 2005 – 2008, la art. 40, art. 24, respectiv anexele acestoraeste interzisă sau nu este prevăzută alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru acordarea tichetelor de masă acestei categorii de personal.Nealocarea de fonduri de la bugetul de stat rezultă şi din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 411 din O.U.G. nr. 115/2004 privindsalarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată prin O.G. nr. 23/2007, text delege care nu menţionează printre beneficiarii tichetelor de masă pe anii 2007 şi 2008 personalul medical încadrat în spitale, care lucrează în cabinetelemedicale din şcoli.Altfel spus, fondurile alocate de la bugetul de stat pe anii 2007 şi 2008 pentru acordarea tichetelor de masă au vizat numai categoriile de personalsanitar enumerate la art. 411 din O.U.G. nr. 115/2004

Munca de – Anulare decizie de pensie

de

Trebuie aratat si faptul ca în cauza, recurenta-contestatoare s-a multumit sa administreze doar proba cu înscrisuri, neîntelegând sa se foloseasca si de dovada cu expertiza contabila – singura pe baza careia s-ar fi putut demonstra daca s-au comis erori în ce priveste calculul drepturilor sale de pensie – desi sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil. Aceasta cu atât mai mult cu cât decizia de pensionare contestata are natura juridica a unui act administrativ cu caracter special care se bucura de

prezumtia de legalitate si validitate, decurgând din interpretarea prin coroborare a dispozitiilor art. 86-88 din Legea nr. 19/2000. Or, rasturnarea acestei prezumtii trebuie facuta de catre persoana care contesta decizia, aceasta având obligatia de a lua masurile necesare administrarii de probe pertinente, concludente si utile, printre care se afla si dovada cu expertiza- conform Munca de

Curtea de Apel Bucuresti – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1269 R DIN 11 MARTIE 2010

Prin sentinta civila nr. 310 LM/AS din 10 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Giurgiu – Sectia Civila, în dosarul nr. 1217/122/2009, s-a respins ca neîntemeiata actiunea prin care contestatoarea F.D.P. a solicitat obligarea intimatei Casa Judeteana de Pensii la recalcularea stagiului de cotizare si acordarea unei pensii în raport cu vechimea în munca si în grupa de munca.
Contestatoarea a declarat recurs, criticând sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, în esenta:
– în fapt a contestat decizia nr. 1-79659/03.07.2009 emisa de intimata;
– din probele administrate în cauza (respectiv înscrisurile de la dosar) rezulta ca în mod cert a cotizat timp de 32 ani la fondul de pensii si nu doar 28 ani, 11 luni si 19 zile;
– decizia emisa de intimata nu este corecta;
– din buletinul de calcul a constatat ca nu se regasesc cei 2 ani si 11 luni din perioada în care a fost angajata la Primaria Giurgiu si 1 an de somaj;
– totodata, nu i-au fost inclusi în calcul nici cei 6 ani, 7 luni si 11 zile, perioada în care asa cum reiese din cartea de munca, a lucrat în grupa a II-a de munca;
– pe baza acestor înscrisuri se poate aprecia ca solutia instantei este contrara art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila.
Prin întâmpinarea formulata de intimata, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În dovedirea motivelor de recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, vazând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedura Civila si apreciind ca în raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice incidente, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins pretentiile ce i-au fost deduse judecatii. Dupa cum rezulta din analiza probatoriului administrat în cauza – înscrisuri – în special a actelor depuse de recurenta-contestatoare si buletinului de calcul anexat deciziei contestate – intimata Casa Judeteana de Pensii a valorificat cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie ale autoarei actiunii toate stagiile de cotizare despre care aceasta afirma ca nu i-ar fi fost luate în considerare. Astfel, în continutul deciziei nr. 1-79659/03.07.2009 se arata foarte clar ca recurenta a lucrat în grupa a II-a de munca 6 ani, 7 luni si 11 zile, ceea ce înseamna ca intimata a avut în vedere acest interval de timp la calculul pensiei. De asemenea, intimata a valorificat si perioada cuprinsa între 04.12.2000 si 10.10.2003 în care recurenta-contestatoare a avut calitatea de asistent personal, fiind salariata a Consiliului Local Giurgiu. A se vedea în acest sens mentiunile de la paginile 38-40 din dosarul de fond, unde se gasesc filele din buletinul de calcul al pensiei în care apar înscrierile în discutie.
În sfârsit, Casa Judeteana de Pensii a tinut seama si de perioada 01.11.2003-10.10.2004 în care autoarea actiunii s-a aflat în somaj (a se vedea fila 40 dosar fond). Trebuie aratat si faptul ca în cauza, recurenta-contestatoare s-a multumit sa administreze doar proba cu înscrisuri, neîntelegând sa se foloseasca si de dovada cu expertiza contabila – singura pe baza careia s-ar fi putut demonstra daca s-au comis erori în ce priveste calculul drepturilor sale de pensie – desi sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod Civil. Aceasta cu atât mai mult cu cât decizia de pensionare contestata are natura juridica a unui act administrativ cu caracter special care se bucura de prezumtia de legalitate si validitate, decurgând din interpretarea prin coroborare a dispozitiilor art. 86-88 din Legea nr. 19/2000. Or, rasturnarea acestei prezumtii trebuie facuta de catre persoana care contesta decizia, aceasta având obligatia de a lua masurile necesare administrarii de probe pertinente, concludente si utile, printre care se afla si dovada cu expertiza. În raport de toate cele ce preced si tinând seama ca nu s-a probat existenta unor elemente de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei contestate, recursul urmeaza a fi respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii în totalitate a sentintei atacate.