munca in folosul comunitatii

Munca in folosul comunitatii in Noul Cod penal

de

Noua legislatie prevede ca dupa pronuntarea sentintei prin care s-a dispus o masura neprivativa de libertate, adultilor sa le poata fi amanata aplicarea pedepsei sau suspendarea acesteia sub supraveghere, situatii care impun insa anumite rigori (anuntul parasirii localitatii de resedinta, schimbarea locului de munca). In aceste cazuri, judecatorul va putea lua decizia ca persoana sa fie trimisa la munca in folosul comunitatii.

“Legislatia in domeniul penal, care va intra in vigoare la 1 februarie, prevede ca munca in folosul comunitatii sa fie aplicata automat in cazul in care instanta suspenda executarea pedepsei sub supraveghere. Orele de munca vor fi stabilite de instanta in functie de gravitatea faptei, dar nu pot depasi 240 de ore, iar programul va fi stabilit impreuna cu cel condamnat. Persoana nu va fi platita, iar activitatea prestata nu trebuie sa faca concurenta pe piata muncii. Condamnatul poate refuza sa lucreze, dar atunci va trebui sa faca inchisoare”, ne-a spus Iuliana Carbunaru, directoarea Directiei de Probatiune din cadrul Ministerului Justitiei.


Avocat penalist – munca in folosul comunitatii

de

Desi in majoritatea sistemelor de probatiune, „munca in folosul comunitatii” apare ca o sanctiune comunitara independenta, in reglementarea actuala din Romania, ea apare doar ca o „obligatie de supraveghere” ce poate fi dispusa de instanta minorilor, fie in cadrul masurii educative a libertatii supravegheate, fie, pana la implinirea varstei de 18 ani, in cadrul suspendarii sub supraveghere sau sub control.

 Avocat penalist - munca in folosul comunitatii

Desi timid si selectiv, deja instantele penale romane au inceput sa creeze o jurisprudenta in domeniul muncii neremunerate in folosul comunitatii, asa cum este ea reglementata in cazul minorilor, tinand cont, de obicei, de concluziile referatului de evaluare intocmit in prealabil de catre serviciul de probatiune, atunci cand statueaza cu privire la cuantumul acesteia.

In practica, s-a pus problema de a sti daca institutia muncii in folosul comunitatii, asa cum este ea reglementata pentru minori, ar putea fi extinsa si in cazul adultilor, prin asimilarea obligatiei de supraveghere de „a desfasura o activitate” din cadrul suspendarii sub supraveghere [art. 863 alin. (3) lit. a) C.pen.] cu obligatia de „a presta munca in folosul comunitatii”.

Desi acceptam argumentele din doctrina si din practica altor sisteme nationale de probatiune, legate de utilitatea unei astfel de munci si in cazul adultilor, consideram nelegale solutiile acelor instante romane care aplica obligatia de a presta o activitate neremunerata in cazul adultilor, cu acelasi continut si aceeasi procedura ca in cazul minorilor, asimiland, in acest sens, prevederile articolului 103 alin. (3) lit. c) C.pen., respectiv:

 Avocat penalist

    munca sa aiba o durata cuprinsa intre 50-200 ore;

    sa nu depaseasca 3 ore pe zi; sa fie efectuata dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Aducem in sprijinul aprecierii noastre, urmatoarele argumente:

(1) daca, in cazul minorilor, durata muncii este cuprinsa intre 50-200 ore, ea nu va putea fi aceeasi si in cazul adultilor iar intrebarea „care va fi aceasta durata?” ramane fara un raspuns dat de lege, intrucat Codul penal nu prevede reguli dupa care tratamentul penal aplicabil minorilor sa poata fi transferat sau dublat, ca proportie, in cazul adultilor, ci numai regula inversa (art. 109 C.pen.), respectiv cea dupa care limitele de pedeapsa aplicabile adultilor vor fi injumatatite atunci cand se aplica minorilor;

 Avocat penalist

(2) presupunand ca instanta dispune efectuarea muncii de catre un adult in acelasi cuantum cu cel aplicabil minorilor, adica intre 50-200 ore, minorul va trebui sa efectueze aceasta munca in interiorul termenului fix de 1 an al libertatii supravegheate sau in interiorul perioadei din termenul de incercare scurs pana la implinirea varstei de 18 ani, in cazul suspendarii sub supraveghere sau sub control, perioada care este intotdeauna mai mica de 4 ani (intrucat minorul a avut cel putin 14 ani la data savarsirii infractiunii, respectiv mai mult de 14 ani, la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare).

In schimb, adultul va putea efectua aceasta munca pe durata intregului termen de incercare, adica o perioada maxima de 9 ani, asa cum rezulta din analiza articolului 862 alin. (1) C.pen. (termenul de incercare reflecta suma dintre cuantumul pedepsei inchisorii aplicate – care este de maxim 4 ani, si interval de timp adaugat de instanta – care este cuprins intre 2-5 ani).

Tratamentul discriminatoriu intre adult si minor ar fi vadit in defavoarea celui din urma, ceea ce contravine standardelor internationale de justitie juvenila; (3) serviciul de probatiune, ca autoritate de implementare a obligatiei minorului de a presta o activitate neremunerata in folosul comunitatii [art. 11 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2000 aprobata prin Legea nr. 129/2002 si art. 39-44 din H.G. nr. 1239/2000 inainte de republicare], nu avea reglementata, pana in anul 2008, modalitatea in care aceasta procedura de lucru destinata exclusiv minorilor ar fi putut fi transferata si adultilor.

Actualmente, prin efectul H.G. nr. 747/2008, art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 1239/2000 are urmatoarea formularea: „Daca instanta de judecata stabileste, in baza art. 863 alin. (3) lit. a) C.pen., obligatia ca persoana condamnata sa desfasoare o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, art. 43 se aplica in mod corespunzator”.

 

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

O amenda neplatita ar putea sa se transforme în ore de munca în folosul comunitatii

de

Zina Haimana, o femeie de 52 de ani din satul Cosoteni, judetul Teleorman, se considera o ghinionista. Are un picior cu artroza, un nepot de crescut, un sot pensionat si 250 de ore de munca prestate în folosul comunitatii. E unul

 

 

 dintre putinii români care au prestat munca în folosul comunitatii pentru ca nu si-au platit amenzile.

Singura bucurie a Zinei Haimana sunt cele zece capre din spatele curtii, dar tot ele i-au adus pacostea de a vopsi primaria din comunat si pe afara, si pe dinauntru, de a face curat la scoala din sat, de a vopsi gardurile si de a matura strazile satului, timp de patru luni, câteva ore pe zi. „Brânza de la caprite o vindeam la Bucuresti, la un colt de parc. Jumuleam si niste stevie din gradina si ma urcam în tren. M-au tot amendat politistii comunitari pâna când m-au dus la divan, la Bucuresti, sa ma judece. Si judecatoarea a gasit de cuviinta sa fac munca în folosul societatii pentru toate amenzile alea”, îsi varsa amarul femeia. Pedeapsa a fost însa pe masura amenzii: în doi ani si doua luni a acumulat amenzi de 32.190 lei.

Nici amenzi platite, nici munca

Oamenii ca Zina Haimana, ale caror amenzi neplatite au fost transformate în ore de munca, sunt rari în România. La Primaria Vedea, comuna de care apartine satul ei, o singura persoana a mai trecut printr-o experienta asemanatoare în ultimii doi ani. Situatia este similara în multe orase ale tarii, desi autoritatile au o pârghie prin care rau-platnicii ar putea fi, totusi, pedepsiti: obligarea la munca în folosul comunitatii.

Ordonanta nr. 2/ 2001, actul normativ care reglementeaza contraventiile, stipuleaza negru pe alb ca „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii”. Daca acest articol s-ar pune în aplicare, contravenientii ar „plati” prin munca, iar primariile la care ar trebui sa ajunga banii de pe amenzi s-ar putea folosi de forta de munca a rau-platnicilor. Cei din urma au la dispozitie o gama larga de activitati pe care sa le presteze în folosul comunitatii lor: întretinerea parcurilor si a spatiilor verzi, curatenia strazilor si a trotuarelor, depozitarea gunoaielor si a resturilor menajere, constructii.

Munca în folosul comunitatii, ca sanctiune contraventionala, ramâne însa o necunoscuta chiar pentru primariile din orasele mari. În acelasi timp, edilii se vaita de sumele uriase pe care le au de recuperat din amenzile neplatite. De ce scapa cei vizati de munca în folosul comunitatii? Ei bine, agentii constatatori (politisti, jandarmi, agenti ai Garzii de Mediu, angajati ai primariilor) trimit putini contravenienti în judecata, instantele refuza multe dintre cereri si, în cazul celor care primesc aceasta condamnare, executarea pedepsei nu este îndeaproape verificata de autoritati.

Sursa: Romania Libera