„Munca la domiciliu, reglementată într-o manieră succintă de Codul Muncii încă din anul 2003, implică desfășurarea activității salariatului de la domiciliul acestuia. Realitatea economică, precum și evoluția mijloacelor tehnice, au atras necesitatea practică a reglementării posibilității stabilirii unor raporturi de muncă caracterizate de mai multă flexibilitate în ceea ce privește locul desfășurării activității salariatului. Astfel, conceptul de telemuncă presupune posibilitatea desfășurării activității salariatului și în alte locuri de muncă decât cele organizate de către angajator, acestea nefiind limitate la domiciliul salariatului
Actul normativ reglementează telemunca, ce reprezintă, în mod concret, o formă de organizare a muncii în care activitatea salariaților este desfășurată efectiv dintr-un loc complet diferit de sediul angajatorului, cu ajutorul tehnologiei. De exemplu, redactorii angajați de o firmă ce deține un site de informare generală ar putea lucra direct de acasă sau de la o cafenea, din moment ce activitatea lor implică munca pe internet.
Telemunca poate fi desfășurată doar voluntar, în mod regulat, în baza unui contract individual de muncă. Concret, telemunca este „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”.
Telemunca se poate face doar dacă salariatul este de acord cu ea, iar angajatorului îi este interzis să-i modifice contractul în caz de refuz.
„Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință a părților și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent. Refuzul salariatului de a consimți la prestarea activității în regim de telemuncă nu poate constitui motiv de modificare unilaterală a contractului individual de muncă și nu poate constitui motiv de sancționare disciplinară a acestuia”, prevede noua lege.
În desfășurarea activității lor, telesalariații trebuie să-și organizeze programul de lucru de comun acord cu angajatorul, iar efectuarea orelor suplimentare este permisă, cu acordul scris al persoanelor în cauză, numai pentru cei angajați cu normă întreagă. „Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii”, este punctat în document.