nastere

Mamele care nasc gemeni sau tripleţi vor primi indemnizaţie de la stat pentru fiecare copil

de
Propunerea legislativă aparţine unor deputaţi din rândul minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, precum şi unor parlamentari PNL şi PDL şi are drept obiect acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului
pentru fiecare copil în parte, în cazul sarcinilor multiple.

Astfel, s-a decis ca, în cazul naşterilor survenite în urma sarcinilor multiple, suplimentar faţă de indemnizaţia stabilită de lege se acordă câte 600 de lei pentru fiecare copil, începând cu al doilea născut. De asemenea, iniţiatorul a mai precizat şi că de indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază şi „persoanele care se află în plată la data intrării în vigoare” a Legii.

Iniţiatorul a considerat că punctul de reper în stabilirea indemnizaţiei nu trebuie să fie numărul de sarcini, ci numărul de copii. Potrivit iniţiatorului, în cazul naşterilor gemelare sau trimelare, pe lângă indemnizaţia standard, se doreşte acordarea a încă 600 de RON pentru fiecare al doilea sau al treilea născut.

Pe această propunere legislativă, decizia finală aparţine Camerei Deputaţilor.

Sursa: NewsIn

O femeie şi-a oferit spre vânzare copilul de patru ani şi pe cel din pântec pentru o garsonieră. Cum comentaţi ?

de

Jurnaliştii de la Libertatea s-au întâlnit timp de o săptămână cu femeia care era însărcinată. Acesta şi-a oferit spre vânzare copilul pe care urma să îl nască, cât şi pe cel de patru ani.

În schimbul copiilor, femeia le-a cerut cumpărătorilor să-i achiziţioneze o garsonieră de 23.000 de euro în Bragadiru. Concubinul femeii a venit şi cu ideea tranzacţiei.

Băieţelul de patru ani urma să fie scos din casa de copii unde se afla şi apoi dat cuplului care a solicitat tranzacţia.

Celălalt copil, care urma să se nască, ar fi trebuit să fie luat direct din maternitate. Mai precis, concubinul femeii a propus că cel care urma să cumpere copilul să se declare la naştere tatăl biologic al micuţului.

 

realitatea

Naşterea datoriei vamale

de

Art. 223. – (1) Datoria vamală la import ia naştere prin:

a) punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import;
b) plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.
(2) Datoria vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.
(3) Debitorul este declarantul. În situaţia unei reprezentări indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor. Când se întocmeşte o declaraţie vamală pentru unul din regimurile menţionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul că toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care ştiau sau care ar fi trebuit să ştie că aceste informaţii erau false sunt, de asemenea, debitori.
Art. 224. – (1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin:
a) introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import;
b) introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b).
(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză;
b) orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală;
c) orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.
Art. 225. – (1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin sustragerea de sub supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.
(2) Datoria vamală se naşte în momentul sustragerii mărfurilor de sub supraveghere vamală.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
b) orice persoană care a participat la această sustragere şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
c) orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
d) după caz, persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.
Art. 226. – (1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin:
a) neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile care rezultă, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate;
b) nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finală.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică numai când se stabileşte că iregularităţile prevăzute la lit. a) şi b) nu au efecte semnificative asupra utilizării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal avut în vedere.
(3) Datoria vamală se naşte fie în momentul în care obligaţia a cărei neexecutare generează datoria vamală încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauză, când se stabileşte ulterior că o condiţie stabilită pentru plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia finală a mărfurilor, nu a fost îndeplinită.
(4) Debitorul este fie persoana căreia i se cere îndeplinirea obligaţiilor apărute, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitării lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana căreia i s-a cerut respectarea condiţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim.
Art. 227. – (1) Datoria vamală la import ia naştere prin consumul sau utilizarea într-o zonă liberă sau antrepozit liber a mărfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiţii decât cele prevăzute în legislaţia în vigoare. Când mărfurile dispar şi dispariţia lor nu poate fi justificată în mod temeinic autorităţii vamale, aceasta poate considera că mărfurile au fost consumate sau utilizate în zona liberă sau antrepozitul liber.
(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oară în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mărfurile, precum şi orice persoană care a participat la această consumare sau utilizare şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(4) Când autoritatea vamală consideră că mărfurile care au dispărut au fost consumate sau utilizate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber şi nu este posibilă aplicarea alin. (3), persoana obligată la plata datoriei vamale este ultima persoană cunoscută de autoritatea vamală ca fiind în posesia mărfurilor.
Art. 228. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 224 şi ale art. 226 alin. (1) lit. a), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru o marfă când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b) sau păstrarea mărfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respective ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori al forţei majore sau ca o consecinţă a aprobării de către autoritatea vamală. În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană.
(2) În acelaşi mod se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finală, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autorităţii vamale.
Art. 229. – Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finală, orice resturi sau deşeuri care rezultă dintr-o astfel de distrugere se consideră a fi mărfuri străine.
Art. 230. – Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile care beneficiază la import de drepturi de import reduse în funcţie de destinaţia lor finală, cuantumul achitat când mărfurile au fost puse în liberă circulaţie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Această dispoziţie se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care ia naştere o datorie vamală pentru deşeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mărfuri.
Art. 231. – (1) Datoria vamală la export ia naştere prin exportul mărfurilor supuse drepturilor de export, în afara teritoriului vamal al României, şi pentru care s-a întocmit o declaraţie vamală.
(2) Datoria vamală la export se naşte în momentul în care este acceptată declaraţia vamală.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.
Art. 232. – (1) Datoria vamală la export ia naştere şi prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fără declaraţie vamală.
(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile părăsesc efectiv teritoriul vamal.
(3) Debitorul este persoana care a scos mărfurile, precum şi orice persoană care a participat la această operaţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că nu s-a depus o declaraţie vamală, deşi aceasta ar fi trebuit să fie depusă.
Art. 233. – (1) Datoria vamală la export ia naştere şi prin nerespectarea condiţiilor în care era permisă ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export.
(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile primesc o destinaţie diferită de cea pentru care li s-a permis să părăsească teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export sau, dacă autoritatea vamală nu poate determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor care au dat dreptul la exonerare.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.
Art. 234. – (1) Datoria vamală prevăzută la art. 223-227 şi art. 231-233 ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau restricţie la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2) Datoria vamală nu ia naştere la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a banilor falşi sau la introducerea drogurilor şi substanţelor psihotrope care nu intră în circuitul economic strict supravegheat de autorităţile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale şi ştiinţifice.
(3) În cazul infracţiunilor vamale, datoria vamală serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale şi a pedepselor penale.
(4) Dispoziţiile prevăzute la alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi contravenţiilor vamale.
Art. 235. – Când legislaţia vamală prevede un tratament tarifar favorabil în funcţie de natura sau destinaţia finală a mărfurilor, o scutire sau o exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206-209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplică şi în cazurile în care a luat naştere o datorie vamală potrivit prevederilor art. 224-227, ale art. 232 sau 233, cu condiţia ca persoana respectivă să nu fie acuzată de fraudă sau de neglijenţă şi să prezinte dovada că au fost îndeplinite celelalte condiţii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerării.
Art. 236. – Când există mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamală, aceştia sunt obligaţi să plătească în solidar.
Art. 237. – (1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determină pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale.
(2) Când nu este posibilă stabilirea precisă a momentului la care a luat naştere datoria vamală, data avută în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mărfuri este aceea la care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc într-o situaţie care determină naşterea datoriei vamale. Când autoritatea vamală deţine informaţii pe baza cărora poate stabili că datoria vamală a luat naştere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informaţii.
(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se aplică dobânzi compensatorii, pentru a evita obţinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de naştere a datoriei vamale sau înscrierii în evidenţele contabile.
Art. 238. – (1) Datoria vamală ia naştere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.
(2) Dacă nu se poate stabili locul menţionat la alin. (1), datoria vamală ia naştere la locul unde autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situaţie care generează datoria vamală.
(3) Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat şi dacă locul nu poate fi determinat conform alin. (1) şi (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamală ia naştere la locul unde mărfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.
(4) În cazul în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii vamale permit să stabilească faptul că datoria vamală luase deja naştere când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat naştere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp, în care se poate stabili existenţa unei datorii vamale.
Art. 239. – (1) În măsura în care acordurile încheiate de România prevăd acordarea unui tratament tarifar preferenţial la importul în alte ţări al mărfurilor originare din România, când mărfurile au fost obţinute în regim de perfecţionare activă şi sub rezerva că mărfurile străine încorporate în mărfurile originare sunt supuse plăţii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obţinerii în alte ţări a acestui tratament tarifar preferenţial duce la naşterea datoriei vamale la import.
(2) Momentul în care ia naştere această datorie vamală este considerat a fi momentul acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale de export al mărfurilor în cauză.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se întocmeşte declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.
(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii vamale este determinat în aceleaşi condiţii ca şi când ar rezulta o datorie vamală ca urmare a acceptării, la aceeaşi dată, a declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor prin care se încheie regimul de perfecţionare activă.

T.V.A. Export. Conditiile cotei 0 a taxei

de
In perioada de aplicare O.U.G. nr.17/2000 si a H.G. nr.401/2000, se beneficiaza de cota 0 a taxei pe valoarea adaugata numai daca pretul bunurilor exportate s-a incasat in valuta in termenele stabilite si numai prin bancile aprobate de Banca Nationala a Romaniei

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Sanctiune administrativa, contraventionala, fiscala sau civila,
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Operatiune comerciala de vanzare a unor bunuri materiale si/sau servicii catre persoane fizice sau juridice dintr-o alta tara in schimbul unei sume dintr-o valuta convenita.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Grup de cuvinte prin care se individualizeaza si se identifica o persoana fizica in societate si familie.
Desfiintare a unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel).
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Operatiune comerciala de vanzare a unor bunuri materiale si/sau servicii catre persoane fizice sau juridice dintr-o alta tara in schimbul unei sume dintr-o valuta convenita.
Primirea unei sume de bani de la o persoana fizica sau juridica in numerar
Primirea unei sume de bani de la o persoana fizica sau juridica in numerar
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Primirea unei sume de bani de la o persoana fizica sau juridica in numerar
Moneda nationala a unei tari, in numerar sau disponibil in cont, ce indeplineste functia de instrument de plata si de rezerva de plata pe plan international.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Moneda nationala a unei tari, in numerar sau disponibil in cont, ce indeplineste functia de instrument de plata si de rezerva de plata pe plan international.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Moneda nationala a unei tari, in numerar sau disponibil in cont, ce indeplineste functia de instrument de plata si de rezerva de plata pe plan international.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Primirea unei sume de bani de la o persoana fizica sau juridica in numerar
Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Moneda nationala a unei tari, in numerar sau disponibil in cont, ce indeplineste functia de instrument de plata si de rezerva de plata pe plan international.
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
(TVA). Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie este taxa pe valoarea adaugata (TVA).
Moneda nationala a unei tari, in numerar sau disponibil in cont, ce indeplineste functia de instrument de plata si de rezerva de plata pe plan international.
Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Mijloace de plata formate din monede si bancnote.
Primirea unei sume de bani de la o persoana fizica sau juridica in numerar
Institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni intre titularii de conturi bancare
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

***

Societatea Comerciala “P. N.” SRL in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Arad, a solicitat anularea deciziei nr.390/4 iulie 2002 emisa de primul parat si a procesului verbal din 20 mai 2002 incheiat de cea de a doua parata si exonerarea de plata sumelor de 92.633.536 lei taxa pe valoarea adaugata, 7.251.986.050 lei taxa pe valoare adaugata si 3.539.244.202 lei majorari de intarziere aferente.

Reclamanta a aratat ca, intrucat nu a fost incasata contravaloarea exportului de animale vii in valoare de 38.904 DM efectuat in Grecia, organele de control au retinut ca a incalcat dispozitiile art.IV punctul 3 din Ordonanta Guvernului nr.18/1994 si a fost sanctionata contraventional conform art.IV pct.7 cu amenda in suma de 601.981.224 lei, echivalentul exportului. Corespunzator acestui export, pentru neincasarea la termen a sumei de 38.004 DM pentru care societatea a aplicat cota zero TVA, organele de control au considerat ca trebuie sa plateasca suma de 92.633.536 lei cu titlu de TVA suplimentar.

Considera impunerea nelegala intrucat nu s-a tinut seama de faptul ca valoarea exportului nu s-a incasat din cauza ca beneficiarul nu a platit-o, astfel ca ea se afla in litigiu, pentru care s-a inceput procedura judiciara in Grecia.

Referitor la stabilirea cotei de 19% de TVA pentru exporturile a caror contravaloare s-a incasat, conform opiniei organelor de control, contrar dispozitiilor art.17 lit.B a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu prevederile punctului 9.2 alineatul 2 din Hotararea Guvernului nr.401/2000 si pentru care s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 7.251.986.050 lei cu titlu de TVA suplimentar, considera ca sunt intrunite conditiile legale pentru cota zero la TVA.

Curtea de Apel Timisoara- Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta nr.336 din 15 octombrie 2002, a admis in parte actiunea si a anulat actele contestate in parte in ceea ce priveste obligatia reclamantei de a plati la bugetul de stat 92.633.536 lei TVA suplimentar, 1.744.883.052 lei TVA suplimentar si 324.856.368 lei.

Instanta a retinut ca pentru exportul efectuat in baza declaratiei vamale intocmita in 11 ianuarie 2001, sunt aplicabile prevederile art.17 lit.B punctul a- intrucat textul nu conditioneaza aplicarea cotei zero de TVA de incasarea efectiva a contravalorii exportului, fiind prevazuta doar conditia ca incasarea valutei sa se faca in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei.

Prin urmare, nu sunt incidente nici dispozitiile cuprinse la punctul 9.2 din Hotararea Guvernului nr.401/2000 cata vreme contravaloarea acelui export nu a fost incasata.

Pentru celelalte exporturi s-a constatat ca reclamanta nu a facut dovada incasarii valutei in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei, astfel nu poate beneficia de cota zero TVA.

Considerand hotararea netemeinica si nelegala, partile au declarat recurs.
Societatea comerciala reclamanta, sustine ca se impunea admiterea actiunii in totalitate, anularea actelor si exonerarea de plata sumelor, intrucat indeplineste conditiile legale pentru aplicarea cotei zero TVA.

Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Arad in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice arata ca actele contestate sunt legale, astfel ca se impune admiterea recursului, casarea sentintei si in fond respingerea actiunii, intrucat instanta nu a tinut cont de prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea legislatiei referitoare la TVA si a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 si a Hotararii de Guvern nr.401/2000.

Recursul declarat de societate este nefondat iar recursul paratilor este fondat.
In urma unui control efectuat la reclamanta de organele de control ale Directiei Controlului Fiscal Arad, ce a vizat perioada ianuarie 2000- noiembrie 2001, s-au constatat ca aceasta pana la data verificarii, 20 mai 2002, nu a incasat contrvaloarea exportului efectuat in baza declaratiei vamale de export nr.1488/11 ianuarie 2001, respectiv suma de 38.904 DEM, desi termenul de incasare era depasit.

Pentru neincasarea contravalorii exportului pentru care societatea a aplicat cota zero TVA si pentru nerespectarea conditiei de incasare a valutei in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei, s-a constatat ca aceasta a contravenit dispozitiilor art.17 lit.B pct.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu pct.9.3 si 9.9 din Hotararea Guvernului nr.401/2000 astfel i s-a aplicat cota de 19% TVA asupra contravalorii in lei a exportului, rezultand TVA suplimentara de 92.633.536 lei.

In urma verificarii documentelor care atesta incasarea exporturilor efectuate, s-a retinut ca reclamanta nu a respectat conditiile de incasare a contravalorii acestora, incasand sumele in valuta in numerar, acestea fiind depuse ulterior de catre administratorul societatii si de catre diverse persoane fizice in contul societatii deschis la Banca Transilvania – Sucursala Arad.

Pentru incalcarea dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.215/1999, art.1 pct.2 de modificare a art.17 lit.B pct.a din Ordonanta Guvernului nr.3/1992, republicata, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 14 martie 2000 si a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.17/2000, art.17 lit.B pct.a pentru perioada 15 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, s-a aplicat cota de 19% TVA la facturile externe incasate in numerar, rezultand TVA suplimentara in suma de 7.251.986.000 lei. La debitele stabilite s-au calculat majorari de intarziere de 3.539.244.202 lei.

In procedura prealabila fiscala solutia a fost de respingere a contestatiei iar la instanta aceea de admitere in parte.

Solutia organelor de control este corecta, potrivit celor ce se vor arata.

Conform art.17 lit.B pct.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea si completarea unor reglementari referitoare la TVA, cota zero de TVA se aplica pentru “exportul de bunuri, efectuat de agentii economici cu sediul in Romania, a caror contravaloare se incaseaza in valuta in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei”.

Aceeasi prevedere a fost mentinuta si prin art.17 lit.B a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 privind TVA, in vigoare cu incepere de la 15 martie 2000.

Normele privind controlul valutar asupra incasarilor din exporturi si din celelalte operatiuni cu strainatatea ale Bancii Nationale a Romaniei precizeaza ca “persoanele juridice autorizate sa efectueze operatiuni cu strainatatea sunt obligate sa incaseze in termenele prevazute in dispozitii legale sumele in valuta convertibila in lei aferente acestor operatiuni in conturile lor in banci”.

Art.16 din Regulamentul valutar nr.3/1997 privind efectuarea operatiunilor valutare, emis de Banca Nationala a Romaniei, prevede ca, in cazul livrarii marfurilor la extern, exportatorii au obligatia de a intocmi declaratia de incasare valutara, document necesar urmarii si controlului efectiv al incasarii valutare si de a incasa in termen valuta. Incasarea valutei trebuie facuta obligatoriu prin conturi bancare deschise la banci autoroizate din Banca Nationala a Romaniei.

Pct.9.2 alin.2 din Hotararea Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 prevede “pentru operatiunile prevazute la art.17 lit.B a) din ordonanta de urgenta nu beneficiaza de cota zero de taxa pe valoarea adaugata contribuabilii care incaseaza valuta in numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale”.

Cum aceste norme expliciteaza modul de aplicare a prevederilor art.17 lit.B a), nu se poate vorbi ca ar adauga la lege .
Deci, justificat s-a retinut ca societatea nu beneficiaza de cota zero TVA pentru exporturile realizate, in conditiile in care incasarea valutei s-a facut in numerar de persoane fizice.

Aceeasi situatie se aplica si pentru exportul realizat, in conditiile in care societatea nu justifica incasarea valutei.
Pct.9.9 din Hotararea Guvernului nr.401/2000 arata ca: “nerespectarea prevederilor pct.9.3-9.8 privind justificarea cotei zero
de TVA si/sau nerespectarea conditiei de incasare a valutei in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei atrag obligatia platii TVA prin aplicarea cotei corespunzatoare livrarilor si prestarilor la intern si a majorarilor de intarziere aferente,
calculate de la data documentului care atesta livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor”.
Apararea societatii in sensul ca aflandu-se in litigiu cu partenerul extern ar trebui sa i se aplice prevederile Ordonantei Guvernului nr.18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici nu poate fi primita, operabile fiind dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.17/2000 privind TVA.

Debitele fiind legale, societatea urmeaza a suporta si plata majorarilor de intarziere.
In consecinta, recursul declarat de societate fiind neintemeiat, a fost respins, iar recursul paratilor fiind fondat, a fost admis, sentinta atacata a fost casata si in fond actiunea s-a respins.