Normă penală
normă penală – subdiviziune a unui act normativ penal care prescrie un comportament de urmat şi stabileşte sancţiuni pentru nerespectarea sa. ~ generale – norme care sunt cuprinse în partea generală a Codului penal şi cuprind reguli generale cu privire la infracţiuni, răspundere penală şi pedepse. ~ specială – normă care cuprinde incriminarea unei fapte şi pedeapsa aplicabilă în cazul comiterii ei. ~ completă (unitară) -normă care cuprinde toate elementele în acelaşi text (contextual). ~ divizată – normă penală care se completează cu o altă normă, fie din aceeaşi lege, fie din altă lege (pluritextual). Această comportare poate să se înfăţişeze în două moduri: ~ de trimitere -care adoptă total o altă normă (normă împrumutată) la care trimite pentru a nu o mai repeta în conţinutul său (conţinutul normei împrumutate se consideră absorbit în norma de trimitere, astfel că orice modificări ulterioare ale normei împrumutate nu vor avea nici o înrâurire asupra normei de trimitere); ~ de referire – care se completează, se întregeşte cu ajutorul altei norme (noimă complinitoare). Orice modificare a normei complimentare va atrage implicit şi modificarea normei de referire, deoarece aceasta urmează soarta normei complinitoare. ~ în alb (cadru) – cuprinde autorizarea dată unui organ de stat competent, ca acesta să incrimineze şi să prevadă sancţiuni pentru o anumită faptă. în trecut exista practica incriminărilor în alb, sursă de ilegalităţi şi abuzuri. în prezent nu există o astfel de practică. ~de procedură penală – stabileşte regulile de desfăşurare ale procesului penal.