Ocrotire părintească

ocrotire părintească, formă de ocrotite a minorului cuprinzând complexul drepturilor şi obligaţiilor acordate, respectiv impuse de lege părinţilor, în scopul asigurării creşterii, educării şi formării copiilor pentru viaţă, în acord cu interesele generale ale societăţii. O.p. începe în momentul naşterii copilului şi se exercită până la majoratul acestuia; reglementată unitar, ea are acelaşi conţinut şi funcţionează conform aceloraşi principii cu privire la toate categoriile de copii: din căsătorie, din afara căsătoriei, cei rezultaţi dintr-o căsătorie desfăcută, desfiinţată sau care a încetat, precum şi cei adoptaţi.

O.p. se exercită de către ambii părinţi, afară de cazul când unul din aceştia este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie etc., situaţie în care o.p. revine numai celuilalt părinte. Potrivit legii, părinţii au atât drepturi şi obligaţii cu privire la persoana copilului, cât şi drepturi şi îndatoriri cu privire la bunurile acestuia, în ambele cazuri scopul fiind asigurarea interesului minorului. Neînde-plinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a o.p. poate antrena, după caz, una din următoarele sancţiuni: obligarea părinţilor la repararea pagubelor pricinuite de copil, prin fapta sa ilicită, altor persoane, precum şi la repararea pagubelor pricinuite de ei înşişi minorului prin reaua administrare a bunurilor acestuia; aplicarea de amenzi părinţilor pentru contravenţiile ce săvârşesc în legătură cu exercitarea o.p. precum şi pentru contravenţiile săvârşite de copil; aplicarea de pedepse penale părinţilor pentru cazul săvârşirii de infracţiuni în legătură cu o.p.; încredinţarea minorului unei terţe persoane, unei familii ori unei instituţii de ocrotire, atunci când dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală a acestuia, sau sănătatea sa, este primejduită în familie.