Ocrotirea minorului

ocrotirea minorului, instituţie juridică cuprinzând ansamblul drepturilor şi obligaţiilor acordate, respectiv impuse de lege anumitor persoane sau organe, în scopul creşterii, educării şi formării copiilor conform intereselor generale ale societăţii. Se realizează sub diferite forme: o.m. de către părinţi (ocrotire părintească), o.m. prin tutelă şi o.m. în cazuri speciale [sin. protecţia copilului; v. şi ocrotire părintească; ocrotirea minorului prin tutelă; protecţia specială a copilului].

ocrotirea minorului prin tutelă, formă a ocrotirii minorului cuprinzând ansamblul dispoziţiilor legale care reglementează regimul ocrotirii unor copii de către o altă persoană decât părinţii săi – persoană căreia i s-a atribuit funcţia de tutore – sub supravegherea, controlul şi îndrumarea autorităţii tutelare [v. şi tutela].