De acum zece ani, Klaus Johannis nu a bătut deloc pasul pe loc. A fost ales de trei ori primar al Sibiului, a schimbat faţa oraşului, o recunosc şi criticii, şi a început să lucreze la un mit: cel al gospodarului, al tehnocratului meticulos,
portret întruchipat pentru o vreme şi de Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu.
În vârstă de 50 de ani, Johannis a şocat pe toată lumea în 2000 când, reprezentând Forumul Democrat al Germanilor din România, a câştigat Primăria Sibiului. Asta în condiţiile în care în oraş nu mai locuiau mai mult de 3.000 de saşi. Proporţiile triumfului au surprins chiar şi FDGR-ul, care a pierdut un loc de consilier local în favoarea celorlalte partide, pentru că nu-şi pusese pe listă atât de mulţi oameni.
Fără simpatii politice manifeste faţă de partidele de la Bucureşti, Johannis a ştiut în primul său mandat să guverneze local cu PSD. A făcut-o timp de patru ani fără incidente, iar în vara lui 2004 a câştigat din primul tur de această dată un nou mandat, cu unul din cele mai mari scoruri din ţară. FDGR-ul condus de el a obţinut majoritatea în Consiliul Local, a preluat şefia Consiliului Judeţean Sibiu, şi a câştigat şi alte câteva primării cheie în judeţ: la Mediaş şi Cisnădie. În toamnă, Johannis a făcut o mişcare politică surprinzătoare: a întors armele la timp. Şi-a declarat public susţinerea pentru candidatul Alianţei D.A. la preşedinţie, Traian Băsescu. Iar gestul său se prea poate să fi contat, pentru că Băsescu a obţinut la Sibiu, unul din cele mai mari scoruri.
De numele lui Klaus Johannis se leagă probabil cel mai important proiect cultural al ultimei jumătăţi de secol din România: Sibiu 2007 Capitală Culturală a Europei. În câţiva ani, beneficiind de sprijinul financiar al Guvernului, oraşul s-a reclădit din temelii. Şi nu e o figură de stil. Timp de un an, Sibiul a fost scenă şi gazdă pentru sute de manifestări artistice, pentru festivaluri de film, teatru, concerte, pentru sute de mii de turişti veniţi din toate colţurile lumii. În aceste condiţii, Johannis nu avea cum să piardă un al treilea mandat, obţinând iarăşi o majoritate covârşitoare la alegerile din vara anului trecut: 88% din voturi. Ferit de criticile presei locale, numele său a fost vehiculat într-un scandal în justiţie legat de retrocedarea unor imobile către familia sa în centrul oraşului.
Klaus Johannis a fost anunţat de presă de-a lungul timpului ca posibil ambasador în Germania, candidat la preşedinţia României, chiar purtând o discuţie cu premierul de atunci Călin Popescu Tăriceanu în acest sens, şi pentru postul de premier.
Extrem de sigur pe el, politicos, dar glacial, zgârcit în declaraţii, tipic german, Klaus Johannis a întruchipat de-a lungul timpului prototipul ardeleanului care pare să privească cu scepticism spre ceea ce se întâmplă în „politica de la Bucureşti”. O lăsa să se înţeleagă şi într-un interviu acordat în primăvara acestui an ziarului Cotidianul. Întrebat în aprilie când a fost ultima oară la Bucureşti, edilul Sibiului a răspuns sec: „În toamna anului trecut”. Refuza pe acelaşi ton să spună ce i-a plăcut în Capitală şi ce i-a displăcut, rezumându-se la a spune că Bucureştiul „e un oraş complicat”. Recunoştea că nu are niciun prieten, amic sau partener în Capitală.
realitatea