Opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor

opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor, mijloc procedural prin care persoanele interesate pot ataca hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv. Acţiunea are ca scop anularea actului sau a măsurii luate, stoparea efectelor actului şi chiar revenirea la situaţia anterioară, precum şi repararea prejudiciului cauzat reclamantului.

Potrivit legii, se poate formula cerere de opoziţie împotriva hotărârilor asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv; prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul când din context rezultă altfel. Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă legea nu prevede un alt termen. Opoziţia se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Competenţa aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul principal al societăţii pârâte. Calitate procesuală activă au creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea atacată, respectiv creditorii particulari ai asociaţilor. Calitate procesuală pasivă are societatea, reprezentată de administratori sau de asociaţi, în situaţia când se solicită obligarea acestora din urmă la repararea prejudiciului. Odată cu introducerea opoziţiei se poate solicita şi suspendarea executării hotărârii atacate. Suspendarea hotărârii adunării generale poate fi cerută şi separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, caz în care trebuie să fie precedată de intentarea opoziţiei. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului. O.h.a. este reglementată de art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată. Doctrina a arătat că aceste dispoziţii sunt norme de principiu privind reglementarea opoziţiei, deoarece legea prevede şi alte cazuri speciale în care se poate introduce opoziţie împotriva hotărârilor de modificare a actului constitutiv; pentru aceste cazuri, reglementările referitoare la depunerea opoziţiei, instanţa competentă (material şi teritorial) şi procedura de soluţionare a opoziţiei sunt cele prevăzute de art. 62 din lege (dreptul comun), iar prevederile speciale au în vedere sfera persoanelor cărora legea le conferă calitatea de a face opoziţie, pentru fiecare caz particular în parte, precum şi obiectul opoziţiei şi, pentru unele cazuri, termenul în care se poate face aceasta. Astfel, legea prevede următoarele cazuri particulare în care se poate face opoziţie: a) art. 206 din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul creditorilor particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată să introducă opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii; b) potrivit art. 208 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, creditorii societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotărârii privind reducerea capitalului social, pot formula opoziţie împotriva acestei hotărâri; c) art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, dă dreptul creditorilor şi oricărei părţi interesate de a introduce opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor privind revenirea asupra unei hotărâri de dizolvare a societăţii; d) potrivit art. 243 din Legea nr. 31/1990, republicată, orice creditor al societăţii care ia parte la fuziune sau la divizare, a cărui creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare şi care nu este scadentă la data publicării, poate să facă opoziţie împotriva hotărârii de fuziune sau divizare a societăţii; e) art. 256 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte dreptul creditorilor sociali de a introduce opoziţie împotriva deciziilor lichidatorilor societăţii cu privire la plăţile anticipate către asociaţi în contul părţilor ce li se cuvin prin lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii; f) art. 263 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul asociatului din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, nemulţumit de situaţia financiară şi de propunerile privind repartizarea activului între asociaţi întocmite de lichidatori, de a formula opoziţie, în termen de 15 zile de la notificarea situaţiei financiare de lichidare şi a proiectului de repartizare; g) art. 266 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte dreptul oricărui acţionar al societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni să introducă opoziţie împotriva dării de seamă asupra gestiunii administratorilor, respectiv a directoratului, întocmită de lichidatori, în termen de 15 zile de la publicarea acesteia; h) art. 268 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede că orice acţionar poate face opoziţie împotriva situaţiei financiare finale întocmite de lichidator [v. şi acţiune în nulitatea hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor societăţii comerciale, contrară legii ori actului constitutiv].