Ordine publică procesuală

ordine publică procesuală, totalitatea regulilor şi principiilor procesuale care reprezintă interese cu caracter general, pe care legiuitorul, considerându-le ca fiind superioare libertăţii de care trebuie să se bucure participanţii la procesul civil – şi, în special, părţile – le-a reglementat prin norme cu caracter imperativ, asigurând astfel stricta şi deplina lor respectare.

Consecinţa directă a o.p.p. este aceea că părţile îşi pot exercita în cadrul procesului civil atât drepturile materiale deduse judecăţii, cât şi facultăţile pe care legea le pune la îndemâna lor pentru promovarea în condiţii normale a drepturilor şi intereselor lor legitime [v. principiul disponibilităţii], fără însă a putea deroga prin convenţii sau iniţiative individuale de la reglementările statornicite prin normele cu caracter general care interesează ordinea politică, economică şi socială a statului şi respectiv regulile de convieţuire socială. Respectarea o.p.p., deşi impusă în majoritatea cazurilor prin norme imperative exprese, în unele cazuri rămâne o chestiune de interpretare şi apreciere. Astfel, deşi legea recunoaşte dreptul părţilor de a face acte de dispoziţie (de exemplu, achiesarea, desistarea şi tranzacţia), dacă acest drept este folosit cu încălcarea legii, ordinii publice sau intereselor legitime ale altor persoane, instanţa de judecată, în cazul în care constată o atare situaţie, trebuie să împiedice ca actul de dispoziţie să-şi producă efectele şi să treacă mai departe la judecarea cauzei (de exemplu, când printre părţile în litigiu figurează şi minori, tranzacţia nu poate fi confirmată decât dacă a fost încuviinţată de autoritatea tutelară). Ideea de o.p.p. intervine adesea chiar în modul de exprimare a legiuitorului – de exemplu: nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau judecător în orice stare a pricinii; necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad etc. – pentru a asigura şi întări în acest fel autoritatea unui însemnat număr de norme juridice procesual civile [v. şi legi de procedură; nulitatea actelor de procedură; competenţă de atribuţiune]