Organizare judecătorească

organizare judecătorească, expresie prin care se desemnează modul în care sunt reglementate într-un sistem unic totalitatea instanţelor judecătoreşti; la baza actualei organizări a instanţelor judecătoreşti stă principiul unităţii sistemului lor, potrivit căruia instanţele judecătoreşti din România alcătuiesc un singur sistem de organizare, în fruntea căruia se găseşte un organ judecătoresc suprem, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

O.j. este reglementată prin lege, care stabileşte principiile organizării judiciare; accesul la justiţie; dispoziţiile generale privind procedura judiciară; organizarea, competenţa şi conducerea instanţelor judecătoreşti; constituirea completelor de judecată. în ţara noastră o.j. este aşezată pe principiul dublului grad de jurisdicţie, în temeiul căruia hotărârile date în primă instanţă sunt supuse controlului judiciar al instanţei de grad superior prin intermediul căii de atac ordinare [v. şi instanţă judecătorească].