parasire teritoriu

Mărfuri care părăsesc teritoriul vamal al României

de

Art. 201. – (1) Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei declaraţii vamale, fie, dacă declaraţia vamală nu este cerută, al unei declaraţii sumare, cu excepţia celor transportate pe mijloace de transport care tranzitează fără întrerupere apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal.

(2) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:
a) termenul în care declaraţia vamală sau declaraţia sumară este depusă la biroul vamal de export înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;
b) regulile de derogare de la termenul prevăzut la lit. a) şi de modificare a acestuia;
c) condiţiile în care obligaţia de a depune o declaraţie sumară poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări;
d) cazurile şi condiţiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii vamale sau al unei declaraţii sumare.
Art. 202. – (1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României au primit o destinaţie vamală care necesită o declaraţie vamală, potrivit legii, această declaraţie se depune la biroul vamal de export înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.
(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieşire, biroul vamal de export comunică imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau i le pune la dispoziţie pe cale electronică.
(3) Declaraţia vamală cuprinde cel puţin informaţiile necesare declaraţiei sumare prevăzute la art. 204 alin. (1).
(4) Când declaraţia vamală este întocmită altfel decât pe cale electronică, autoritatea vamală efectuează analiza de risc la acelaşi nivel cu cel aplicat declaraţiilor vamale întocmite pe cale electronică.
Art. 203. – (1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinaţie vamală care necesită o declaraţie vamală, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de ieşire înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.
(2) Autoritatea vamală poate aproba ca declaraţia sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta să comunice imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau să i le pună la dispoziţie pe cale electronică.
(3) Autoritatea vamală poate accepta, în locul depunerii declaraţiei sumare, depunerea unei notificări şi accesul la informaţiile din declaraţia sumară aflate în sistemul electronic al agentului economic.
Art. 204. – (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie să fie cuprinse în declaraţia vamală şi sub ce formă, pentru a se proceda la analiza riscurilor şi a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate şi utilizând, după caz, norme internaţionale şi practici comerciale.
(2) Declaraţia sumară este întocmită pe cale electronică. De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în măsura în care acestea conţin informaţiile necesare. În cazuri excepţionale, autoritatea vamală poate accepta declaraţiile sumare pe suport de hârtie, cu condiţia ca acestora să le fie aplicabil acelaşi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaraţiile sumare întocmite pe care electronică.
(3) Declaraţia sumară se depune, după caz, de:
a) persoana care se ocupă cu ieşirea mărfurilor sau care are în sarcină transportul mărfurilor în afara teritoriului vamal al României;
b) orice persoană care este în măsură să prezinte sau să asigure prezentarea mărfurilor autorităţii vamale competente;
c) un reprezentant al persoanei prevăzute la lit. a) sau b).
(4) Persoana prevăzută la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, să modifice una sau mai multe date ale declaraţiei sumare după ce aceasta a fost depusă. Nici o modificare nu mai este posibilă după ce autoritatea vamală a informat persoana care a depus declaraţia sumară despre intenţia sa de a examina mărfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauză ori a acordat liberul de vamă pentru mărfuri.
Art. 205. – Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale şi pot fi controlate de autoritatea vamală în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Mărfurile părăsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamală şi în conformitate cu modalităţile stabilite de aceasta.

Infractiune savarsita pe teritoriul altui stat de catre un cetatean roman cu domiciliul in Romania

de

Prin sentinta penala nr.747 din 2 octombrie 1966 a Judecatoriei Dorohoi, inculpatul N.I. cetatean roman cu domiciliul in com. Havirna judetul Botosani, a fost condamnat la 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt in dauna avutului particular, prevazuta de art.208 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit b C.pen.

Prima instanta a retinut ca inculpatul a plecat in luna iulie 1994, in Republica Federala lugoslavia cu trenul Bucuresti-Belgrad in care a cunoscut partile vatamate C.E. si D.E. care se deplasau la Belgrad pentru a exercita acte de comert pe piata acestui oras.

Cunoscand Belgradul, inculpatul le-a promis partilor vatamate ca le gaseste gazda in acest oras si le ajuta sa valorifice marfurile pe care acestia le duceau spre vanzare, cat mai repede.
Ajunsi la Belgrad, cei trei au plecat la gazda pe care inculpatul o cunostea, au depozitat bunurile partilor vatamate dupa care impreuna cu acestea au plecat in piata orasului unde au valorificat o parte din bunuri. Dupa aceea, inculpatul s-a intors la gazda de unde a mai luat un transport de marfuri ducandu-I partilor vatamate pentru valorificare.
Intorcandu-se dupa al doilea transport, inculpatul a sustras din bagajele partilor vatamate suma de 1.110 marci germane, 15 dolari USA si marfuri in valoare de 500.000 de lei, bunuri cu care a disparut. La data de 14 iulie 1994, inculpatul fiind gasit de partile vatamate intr-o piata din Belgrad a dat acestora un inscris prin care se obliga sa restituie pana la 1 august 1994 bunurile si banii sustrasi.

Starea de recidiva a fost retinuta fata de inculpat, deoarece acesta a fost condamnat prin sentinta penala nr. 824 din 1993 a Judecatoriei Dorohoi, la 1 an si 6 luni inchisoare, pedeapsa ce a fost executata in perioada 8 octombrie 1992 – 18 ianuarie 1994.
Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.729A din 17 decembrie 1996.

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul in motivarea caruia a aratat ca instantele au comis o eroare grava de fapt, pronuntand si respectiv, mentinand condamnarea, pentru o fapta pe care nu a comis-o, motiv de casare prevazut de art.385 pct.18 C.pr.pen.

Curtea de apel Suceava, Sectia penala, prin decizia nr.44 din 10 februarie 1997, a respins ca nefondat recursul inculpatului, retinand practic aceasta prin declaratia data partilor vatamate la 14 iulie 1994, prin care se obliga sa restituie bunurile sustrase pana la 1 august 1994, declaratie coroborata cu sustinerile partilor vatamate si cu faptul ca la 6 septembrie 1994 acesta si-a schimbat pasaportul, disparand de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la cercetarea penala.

Curtea de Apel, decizia nr.44 din 10 februarie 1997