Cum castig un partaj in 2019 ? #coltuc

avocat partaj

#coltuc

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 31.03.2017 reclamantul I A a chemat în judecată pe pârâta P (fostă I., fostă C.) S., solicitând instanței partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. 

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 19.03.2003, iar prin sentința civilă nr. 2461 din 21.05.2013 s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.

De asemenea, acesta a susținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote de 70%- reclamantul și 30%-pârâta următoarele bunuri:

Pe de altă parte, reclamantul a susținut că locuiește în casa supusă partajării, plătind impozite și taxe, fapt pentru care solicită ca bunurile să îi fie atribuite în natură cu obligarea sa la plata unei sulte către pârâtă.

Sub aspect probatoriu, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, precum și a probei testimoniale.

Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se rețină o cotă de contribuție de 70% pentru acesta și 30% pentru reclamant.

Acesta a susținut că cele arătate de reclamant sunt adevărate doar în parte în sensul că au fost căsătoriți de la data de 19.03.2003 până la data de 21.05.2013, în acest timp dobândind bunurile menționate în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, pârâta a precizat că în timpul căsătoriei, în anul 2005 au plecat împreună în Italia. Acolo, pârâta a precizat că în primul an a lucrat fără acte obținând un venit de aproximativ 700 euro, reclamantul lucrând sporadic. Totodată, aceasta a precizat că în anul 2006 au achiziționat imobilul menționat în cererea principală cu banii câștigați.

Pe de altă parte, pârâta a susținut că începând cu anul 2007 a lucrat în baza unui contract de muncă obținând un venit de 700 de euro care ulterior s-a mărit ajungând ca în anul 2013 să obțină 1300 euro pe lună. De asemenea, pârâta a precizat că în tot acest timp reclamantul a locuit împreună cu aceasta în Italia, lucrând sporadic și obținând venituri sporadic.

În ceea ce privește îmbunătățirile la imobil, pârâta a precizat că în timpul căsătoriei a contractat un credit de 5000 de euro pe care l-a achitat doar ea, ulterior obținând un nou credit de 10.000 de euro achitat parțial de acesta în timpul căsătoriei, și parțial după încetarea căsătoriei, aceste sume fiind utilizate pentru realizarea îmbunătățirilor.

De asemenea, pârâta a precizat că nu este de acord cu atribuirea în natură a imobilului către reclamant, ci partajarea acestuia să se facă în cote egale, iar în cazul în care nu este comod partajabil în natură, atribuirea către aceasta a bunului cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P. (fostă I., fostă C.) în contradictoriu cu reclamantul pârât I A.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile reținute în masa de împărțit după cum urmează:

Atribuie suprafața de teren de 1300 mp din acte (1604 mp găsit la măsurătoare) T8, P286-287 intravilan , jud. V în deplină proprietate și pașnică posesie reclamantului pârât în valoare de 14.981 lei.

Reclamantul pârât are dreptul la bunuri în valoare 7.491 lei și i se atribuie un bun în valoare de 14.981 lei.

Obligă reclamantul pârât la plata pârâtei reclamante a sumei de 7.490 lei cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor.

Atribuie reclamantului pârât, în deplină proprietate și pașnică posesie, imobilul construcție situat C1-casă din paiantă, acoperită cu eternita având două camere, hol, bucătărie în suprafață de 58,88 mp din acte (47,15 mp din măsurătorile efectuate), inclusiv gardul, edificate pe terenul anterior menționat în valoare de 20.112 lei.

Reclamantul pârât are dreptul la bunuri în valoare de 10.056 lei și primește bunuri în valoare de 20.112 lei.

Obligă reclamantul pârât la plata pârâtei reclamante a sumei de 10.056 lei cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor.

Atribuie reclamantului pârât următoarele bunuri mobile: un pat matrimonial; două noptiere; un șifonier; zece scaune; o masă; o comodă cu oglindă în valoare de 405 lei.

Reclamantul pârât are dreptul la bunuri mobile în valoare de 418 lei și primește bunuri în valoare de 405 lei.

Atribuie pârâtei reclamante următoarele bunuri mobile: o canapea extensibilă; o canapea living; o mobilă de bucătărie; un set de tacâmuri; un set veselă; două oale; un mobilier baie în valoare de 431 lei.

Pârâta reclamantă are dreptul la bunuri mobile în valoare de 418 lei și primește bunuri în valoare de 431 lei.

Obligă pârâta reclamantă la plata către reclamantul pârât a sumei de 13 de lei cu titlu de sultă în vederea egalizării loturilor.

Obligă pârâta reclamantă la plata către reclamantul pârât a sumei de 176 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 19.03.2003, iar prin sentința civilă nr. 2461 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtei.

De asemenea, potrivit răspunsului la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat în prezenta cauză coroborat cu depoziția martorei D.C., părțile s-au despărțit în fapt în cursul anului 2012.

În ceea ce privește masa de partajat, instanța a reținut că în timpul acestei căsătorii părțile au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3009 din 29.06.2006 de BNP O M imobilul compus din suprafața de 1300 mp teren, T8, din care: 455 mp curții construcții P286, 845 mp arabil P287 și C1-casă din paiantă, acoperită cu eternita având două camere, hol, bucătărie în suprafață de 58,88 mp situat în intravilan comuna Vidra, cu vecinii: drum județean, IG, P D având număr cadastral 1767N , aspect necontestat de părți. De asemenea, instanța a reținut că acest imobil este înscris în cartea funciară pe numele ambelor părți.

De asemenea, în ceea ce privește bunurile mobile, părțile au recunoscut și au susținut că acestea se compun din:

În ceea ce privește cota de contribuție a părților cu privire la dobândirea acestor bunuri, s-a constatat că reclamantul a solicitat recunoașterea în favoarea lui a unei cote de contribuție de 70% și de 30% în favoarea pârâtei, iar aceasta din urmă a solicitat reținerea unei cote de 70% în favoarea sa și de 30% în favoarea reclamantului, motivat în principal de faptul că fiecare a avut o contribuție mai mare.

Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut că în anul 2005, potrivit susținerilor părților, acestea au plecat în Italia.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că deși părțile nu au lucrat cu contract de muncă încă de la început, din anul 2007 acestea au fost încadrate în muncă în mod corespunzător. Pe de altă parte, instanța a reținut că este de notorietate faptul că majoritatea românilor pleacă la muncă în străinătate, prestând diferite activități fără a avea însă contract de muncă. În ceea ce privește cuantumul veniturilor fiecărei părți, instanța a constatat că acestea se încadrează între 800 euro-1000 euro,fiind apropiate și variind în funcție de lună.

Referitor la susținerea martorei GC conform căreia pe timpul cât părțile s-au aflat în Italia reclamantul nu a lucrat este contrazisă atât de depoziția martorei D.C., cât și de înscrisurile de la dosar care atestă că reclamantul a lucrat în străinătate obținând astfel venituri. De asemenea, și răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 10 din interogatoriul administrat conform căruia reclamantul în majoritatea timpului nu a lucrat este infirmat pe de o parte de susținerile martora D.C. prin care se arată că reclamantul a lucrat permanent în toată perioada cât părțile au stat în Italia, atât în construcții, cât și ca ospătar, iar pe de altă parte și de înscrisurile de la dosar.

În ceea ce privește realizarea gardului pentru imobil, instanța reține că susținerea pârâtei potrivit căreia aceasta ar fi suportat în mod exclusiv costul acestuia, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată atât timp cât la dosarul cauzei nu există vreo probă care să întărească și să dovedească această situație de fapt.

Referitor la susținerea reclamantului conform căreia îmbunătățirile la bucătărie au fost realizate de către acesta după separarea în fapt, instanța a constatat că aceasta nu a fost dovedită de nicio probă administrată în prezenta cauză.

Cu privire la cele două credite despre care părțile au făcut vorbire prin întâmpinare-cerere reconvențională, dar și prin răspunsurile la interogatoriul administrat reclamantului, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există niciun înscris care să ateste existența acestora.

Totuși, având în vedere poziția părților cu privire la acestea, instanța apreciază necesar a se face o analiză a acestui fapt.

Astfel, deși martora G.M. a precizat că nu are cunoștință de existența vreunui credit, martora D.C. a susținut că este adevărat că părțile au contractat două credite: primul în sumă de 5000 euro (după cum a susținut și pârâta) care a avut o altă destinație decât cea a dobândirii bunurilor supuse partajării, iar cel de-al doilea în cuantum de 10.000 euro (potrivit susținerilor pârâtei) care a fost folosit pentru achitarea ratelor din primul credit, pentru cumpărarea unei mașini și a obținerii permisului de către pârâtă, dar și pentru achiziționarea materialelor în vederea realizării gardului pentru imobilul menționat anterior.

De asemenea, instanța a reținut că din răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, dar și din susținerile pârâtei, aceste credite au fost achitat în timpul căsătoriei de ambii soți până la separarea părților.

Referitor la susținerea pârâtei conform căreia primul credit a fost achitat în mod exclusiv de către aceasta, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată atât timp cât la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în acest sens.

În consecință, prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 17.05.2018, instanța a admis în parte în principiu cererea de chemare în judecată formulată de reclamant; a admis în parte în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de ½ fiecare bun.

Având în vedere faptul că a fost necesar realizarea unor expertize, în acest sens au fost depuse la dosar raportul de expertiză topografie întocmit de d-nul expert P.O. , raportul de expertiză construcții efectuat de d-nul expert S.A., precum și raportul de expertiză bunuri mobile întocmit de expertul C.Ș.

În drept , conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) C. fam.bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

De asemenea, cu privire la solicitarea de ieșire din indiviziune a părților referitor la bunurile reținute a face parte din masa partajabilă, se constată incidența în cauză a prevederilor art. 355 și art. 357 C. civ. și art. 987 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 355 alin. (1) C. civ., la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau prin act autentic notarial, lichidarea efectivă a comunității realizându-se conform prevederilor art. 357 C .civ., respectiv prin determinarea mai întâi a cotei părți ce revine fiecărui soț. Conform dispozițiilor art. 988 C. proc. civ., la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Față de aceste dispoziții legale, referitor la modul concret de sistare a stării de indiviziune a părților, va dispune ieșirea din indiviziune conform variantelor unice propuse de experții desemnați în prezenta cauză având în vedere și poziția procesuală a părților exprimată la data de 04.12.2018.

Astfel, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile reținute în masa de împărțit.

Cu privire la suprafața de teren de 1300 mp din acte (1604 mp găsit la măsurătoare), P286-287 intravilan, jud. V instanța îl va atribui în deplină proprietate și pașnică posesie reclamantului pârât. Acesta din urmă are dreptul la bunuri în valoare 7.491 lei și i se va atribui un bun în valoare de 14.981 lei, urmând ca pentru egalizarea loturilor să plătească sultă pârâtei reclamante în cuantum de 7.490 de lei.

Referitor la imobilul construcție reținut în masa de împărțit C1-casă din paiantă, acoperită cu eternita având două camere, hol, bucătărie în suprafață de 58,88 mp din acte (47,15 mp din măsurătorile efectuate), inclusiv gardul, edificate pe terenul anterior menționat instanța va dispune atribuirea acestuia către reclamantul pârât. Astfel, acesta are dreptul la bunuri în valoare de 10.056 lei și va primi bunuri în valoare de 20.112 lei urmând a fi obligat la plata către pârâta reclamantă a sumei de 10.056 lei cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor.

Cu privire la bunurile mobile, instanța va dispune atribuirea următoarelor bunuri către reclamantul pârât: un pat matrimonial; două noptiere; un șifonier; zece scaune; o masă; o comodă cu oglindă în valoare de 405 lei. De asemenea, instanța va atribui pârâtei reclamante următoarele bunuri o canapea extensibilă; o canapea living; o mobilă de bucătărie; un set de tacâmuri; un set veselă; două oale; un mobilier baie în valoare de 431 lei. Având în vedere că valoarea bunurilor mobile este de 836 de lei (418 lei pentru fiecare parte), pentru egalizarea loturilor pârâta reclamantă va fi obligată la plata către reclamantul pârât a sumei de 13 de lei cu titlu de sultă.

Cu privire la cheltuielile de judecată întreprinse în prezenta cauză de reclamantul parat, instanța reține că acestea sunt în sumă de 4552 lei (1852 lei, 40-taxă de timbru, 2000 de lei onorariu de avocat; suma de 500 de lei raport expertiză construcții; 200 de lei raport expertiză bunuri mobile), iar cele întreprinse de pârâta reclamantă sunt în sumă de 4.200 lei (3500 lei onorariu de avocat; 200 de lei expertiză bunuri mobile; 500 de lei expertiză topo).

Astfel, conform prevederilor art. 453 C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată; când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Însumând aceste cheltuieli acestea sunt în total 8.752 lei, iar raportat la cota parte a fiecărei părți, instanța reține că fiecare trebuie să suporte suma de 4.376 lei. În aceste condiții, având în vedere cheltuielile întreprinse de fiecare parte, instanța va dispune obligarea pârâtei reclamante la plata către reclamantul pârât a sumei de 176 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.