Model de acţiune in pretenţii întemeiată pe răspunderea transportatorului, parte în contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_lei, reprezentând_

De asemenea, solicităm:

– obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) şi ale art. 720¹ C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe şi reclamaţia administrativă.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea cărăuşului pentru fapta proprie. Potrivit art. 3 C.M.R., cărăuşul răspunde ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni şi pentru acţiunile şi omisiunile prepuşilor săi şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului, dacă aceşti prepuşi sau aceste persoane acţionează în exerciţiul funcţiilor lor.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mărfii.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea din contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, denumit cărăuş.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de transport internaţional de mărfuri pe şosele, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trăsură, în termenii şi condiţiile specificate în acest înscris, precum şi faptul că a intervenit o cauză de răspundere a transportatorului, respectiv pentru:

a) pierderea totală sau parţială a mărfii. în această privinţă, se consideră marfa pierdută, fără a fi necesară prezentarea altor dovezi, atunci când aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în 60 de zile de la primirea mărfii de către transportator;

b) avarierea mărfii. Avaria există atunci când s-a înregistrat o diminuare a valorii mărfii în timpul transportului, sub aspect cantitativ sau calitativ;

c) depăşirea termenului contractului de transport, fapt ce a cauzat reclamantului un prejudiciu. Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte timpul care, în mod rezonabil, este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de circumstanţe.

De asemenea, se va argumenta existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile exonerării de răspundere a transportatorului.

Răspunderea transportatorului poate fi întemeiată pe existenţa dolului sau culpei, care, potrivit legii ţării căreia» aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este echivalentă cu dolul. S-a apreciat” că săvârşirea următoarelor fapte presupune existenţa culpei echivalentă dolului:

• pierderea documentelor vamale de către şoferul autovehiculului;

• staţionarea nejustificat de lungă pe şosea pe vreme de ninsoare, prelata care acoperea încărcătura fiind deteriorată;

• refuzul transportatorului, la destinaţie, de a elibera marfa timp de mai multe zile;

• lovirea tăbliei marginale a unui pod, din neatenţia şoferului, ceea ce a produs deteriorarea încărcăturii;

• răsturnarea mărfii din camion, la trecerea pe un pod a cărui înălţime liberă era insuficientă faţă de înălţimea încărcăturii din vehicul, care trebuia să nu depăşească aceste limite.

Cât priveşte calculul despăgubirilor, în caz de pierdere totală sau parţială transportatorul va datora numai despăgubirile calculate după valoarea mărfii la locul şi în momentul primirii acesteia pentru transport (art. 23 CMR). în caz de avariere a mărfii dispoziţiile art. 23 CMR se aplică în mod corespunzător, cu limitările stabilite de art. 25 pct. 2 CMR, iar în situaţia depăşirii termenului convenit pentru ajungerea la destinaţie daunele nu pot depăşi preţul transportului.

Referitor la capătul de cerere privind dobânzile, acestea sunt fixate la 5% pe an şi încep să curgă diferit, conform art. 27 pct. 1 CMR, după cum a existat sau nu o reclamaţie prealabilă, respectiv din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului, dacă aceasta există, sau din ziua introducerii acţiunii în justiţie, în cazul lipsei unei asemenea reclamaţii.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, astfel cum a fost amendată prin Protocolul din 5 iulie 1978 (ratificat prin Decretul nr. 66/1981).

Astfel, vor fi invocate dispoziţiile art. 17, art. 19, art. 20, art. 21 sau ale art. 29 CMR pentru răspunderea transportatorului, diferenţiat în funcţie de prejudiciul cauzat şi de temeiul juridic al răspunderii; art. 23 şi art. 25 CMR pentru evaluarea despăgubirii pretinse; art. 27 pct. 4 CMR pentru capătul de cerere privind dobânzile; precum şi art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte concilierea directă.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele dreptului comun în materie comercială, în principal proba prin înscrisuri, fiind obligatorii scrisoarea de trăsura şi procesul-verbal constatator în caz de pierdere a mărfii sau avariere, întocmit la eliberarea mărfii, precum şi corespondenţă, facturi, registre comerciale etc.

în această materie se aplică şi prezumţii legale relative-juris tantum – de vinovăţie a transportatorului, respectiv cele referitoare la pierderea sau la întârzierea eliberării mărfii.

Se mai poate administra ca mijloc de probă şi interogatoriul pârâtei sau expertiza judiciară contabilă pentru evaluarea despăgubirilor, conform dispoziţiilor speciale în materie cuprinse în CMR, sau/şi expertiza tehnică pentru constatarea pierderii suferite ori a avarierii mărfii.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

Se va depune şi reclamaţia administrativă, care este facultativă.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă. Convenţia cuprinde norme de competenţă internaţională, în acest sens art. 31 CMR prevăzând că reclamantul are alegerea competenţei teritoriale la nivel internaţional, respectiv acesta poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, şi organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia:

a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau

b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

în cazul în care este competentă instanţa din România, normele de competenţă materială şi teritorială sunt cele prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului, iar potrivit art. 10 pct. 5 C. proc. civ., în cererile izvorâte dintr-un contract de transport este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. în concluzie şi potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.