Participarea terţelor persoane în procesul civil

participarea terţelor persoane în procesul civil, instituţie procesuală ce determină condiţiile, formele şi modul în care unele persoane, iniţial străine de proces, pot lua parte la activitatea judiciară. codul de procedură civilă reglementează următoarele forme de p.t.p.p.c.: intervenţia, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului.

P.t.p.p.c. reprezintă o instituţie necesară în orice legislaţie, fiind de natură să contribuie la apărarea drepturilor subiective ale terţilor sau, după caz, ale părţilor principale; însăşi p.t.p.p.c. este determinată de necesitatea apărării unor interese ale acestora sau ale părţilor principale; terţele persoane introduse astfel în procesul civil nu vor mai beneficia de principiul relativităţii lucrului judecat, ele fiind obligate să respecte drepturile stabilite prin hotărârea pronunţată. P.t.p.p.c. contribuie şi la realizarea unei optime administrări a justiţiei; prin participarea terţilor în proces se soluţionează într-un singur cadru procesual mai multe raporturi juridice conexe, se realizează o economie de timp şi de cheltuieli, preîntâmpinându-se, deopotrivă, posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii. Dreptul de a participa într-un proces pendinte între alte părţi nu poate fi acordat în mod nelimitat oricărei persoane, întrucât aceasta ar putea conduce la tergiversarea judecăţii; de aceea, p.t.p.p.c. este supusă unor cerinţe generale de admisibilitate. Condiţiile generale de admisibilitate a p.t.p.p.c. pot fi grupate în: 1) Condiţii comune oricărei activităţi judiciare; aceste condiţii se referă la: a) capacitatea procesuală; b) calitatea procesualei interes. Primele două condiţii au aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul exercitării acţiunii civile; în ce priveşte ultima cerinţă, aceasta îmbracă forma interesului de a interveni; interesul de a interveni constituie o noţiune convenţională, care urmează să fie folosită pentru toate formele de p.t.p.p.c.; în sens restrâns, interesul de a interveni desemnează doar interesul pe care trebuie să-l justifice cel care promovează o cerere de intervenţie; condiţia interesului urmează să fie întrunită însă şi în cazul în care una din părţile principale formulează o cerere de p.t.p.p.c.; în această din urmă ipoteză, revine părţii care a formulat cererea sarcina de a-şi justifica interesul său de a atrage alte persoane în proces. Interesul de a interveni se află într-o strânsă legătură cu interesul de a acţiona în justiţie; cu toate acestea, între cele două noţiuni nu se poate pune semnul egalităţii; interesul de a interveni are un caracter special în raport cu interesul de a acţiona, în sensul că el nu se limitează la necesitatea justificării unui folos practic, material sau moral, pe care-l urmăreşte cel ce promovează cererea; este necesar ca terţul intervenient să justifice şi interesul de a participa în procesul declanşat între alte persoane; în ipoteza p.t.p.p.c. ca urmare a iniţiativei uneia dintre părţi, aceasta trebuie să-şi justifice interesul de a proceda în acest mod. 2) Condiţii determinate de caracterul incidental al tuturor formelor de p.t.p.p.c.; din această categorie fac parte următoarele două cerinţe: a) existenţa unui proces civil în curs de judecată; toate formele de p.t.p.p.c. au un caracter incidental, în sensul că ele se realizează în cadrul unui litigiu pendinte între alte persoane; pentru a promova o cerere de intervenţie este necesar ca terţul să nu fi participat în calitate de reclamant sau pârât în procesul respectiv; b) existenţa unei legături de conexitate; o atare condiţie decurge din chiar scopul instituţiei p.t.p.p.c., prin care se urmăreşte tocmai soluţionarea unor raporturi juridice conexe într-un singur cadru procesual; ea implică existenţa unei anumite conexiuni între cererea privind participarea terţului în proces şi acţiunea principală, de aşa manieră încât protejarea drepturilor legitime ale intervenientului sau, după caz, ale uneia din părţi depinde de modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată [v. şi capacitate procesuală; calitate procesuală; intervenţie; chemare în judecată a altor persoane; chemare în garanţie; arătarea titularului dreptului].