Participaţie penală

participaţie penală – formă de pluralitate de infractori (pluralitate ocazională) care există ori de câte ori o faptă prevăzută de legea penală a fost săvârşită de un număr mai mare de persoane decât ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. Participaţia la infracţiune poate îmbrăca următoarele forme: autori (coautori), instigatori şi complici, v. autor, instigator, complice.

Pentru a exista o participaţie penală este necesar să se fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală prin contribuţia a două sau mai multe persoane; să fi existat coeziunea psihică la săvârşirea faptei, iar cel puţin doi făptuitori să fi acţionat cu vinovăţie. ~ propriu-zisă (tipică) -atunci când pe lângă cooperarea materială între participanţi există şi o formă identică de vinovăţie la aceştia (toţi participanţii acţionează cu intenţie). ~ improprie (atipică) – atunci când unii participanţi acţionează cu intenţie, iar alţii din culpă sau fără vinovăţie. ~principală – cuprinde pe autorii materiali şi morali. ~ secundară -cuprinde numai pe complici. în doctrina penală se mai face deosebire între ~ simplă sau omogenă, formată numai din autori, şi ~ complexă sau eterogenă, formată din autori, instigatori şi complici; între ~ materială şi ~ morală, între ~ spontană şi ~ preor-dinată, între ~ anterioară şi ~ concomitentă, între ~ determinată şi ~ indeterminată.