Desi spera sa „naseasca” marile retele internationale de retail asteptand sa le vada „dand coltul”, Dinu Patriciu a ajuns sa pastoreasca un imperiu de magazine goale, peste care planeaza falimentul, cerut in zeci de procese de furnizorii carora nu le-a platit marfa.
Proiectul din retail al omului de afaceri Dinu Patriciu a trecut in doar un an si jumatate de la marire la decadere. Anuntat in 2010 ca unul dintre cele mai ambitioase planuri de expansiune din retailul romanesc, proiectul retelei Mic.ro si mai apoi al magazinelor Macro s-a dovedit un esec rasunator.
Planurile anuntate de Dinu Patriciu in toamna lui 2010 prevedeau ca, pana la finalul lui 2011, sa deschida 1.000 de magazine Mic.ro, alte 2.000 de unitati comerciale pe platforme auto si 150 de magazine Macro.
Bilantul deschiderilor la nivelul lunii septembrie a anului trecut, cand procesul de extindere a fost oprit, arata 730 de magazine Mic.ro fixe, 110 unitati Mic.ro mobile si 58 de magazine Minimax Discount si Macro.
Din cele peste 700 de magazine Mic.ro, o parte sunt inchise, iar altele au mari probleme cu aprovizionarea. Magazinele Minimax au fost golite de marfa prin promotii de lichidare in cursul lunii decembrie, iar acum stau cu rafturile goale, pazite de paznici.
Zeci de furnizori incearca sa isi recupereze in instanta sumele datorate de magazinele lui Patriciu. Daca magazinele de discount din reteaua Minimax, achizitionate de Patriciu in vara lui 2010, sunt operate printr-o firma romaneasca, magazinele Mic.ro sunt administrate prin inermediul firmei Mercadia Holland BV inregistrata in Olanda.
Investitia in magazinele Mic.ro a fost facuta de furnizorii de marfa, de servicii si de echipamente, prin intermediul firmei inregistrate in Olanda, care a contactat foarte multi furnizori. Toate contractele incheiate cu acestia prezinta plata la termen de peste 90 de zile, termen care nu se respecta iar facturile raman neplatite si furnizorii pagubiti, se arata intr-un comunicat al Casei de Avocatura Coltuc.
Contractele stufoase semnate de furnizori prezinta insa mai multe clauze-capcana. „Practic furnizorii sunt cei care au investit in afacerea lui Dinu Patriciu”, a precizat avocatul Marius Coltuc.
Desi sunt cu falimentul deasupra capului, oficialii Mercadia s-au abtinut de la a da explicatii.
Utopia comerciala a lui Dinu Patriciu
Cu un concept de magazin destul de atrgator, Patriciu a vrut sa construiasca o retea de magazine intr-o zona de retail inca nedezvoltata, cea a comertului de proximitate, a magazinelor de cartier „civilizate” pe care clientii sa le frecventeze in locul traditionalelor magazine de colt.
Ideea nu a fost neaparat proasta, dar a pus cateva semne de intrebare, cum ar fi deschiderea a 1.000 de magazine in mai putin de doi ani. Problemele cu aprovizionarea au inceput sa apara destul de repede si au inceput sa se acutizeze odata cu trecerea timpului.
De aici se pune si intrebarea daca Patriciu chiar si-a dorit cu adevarat sa construiasca o retea de retail, pentru care iti trebuie ani de zile sa o aduci pe profit, mai ales cand nu ai know-how specific sau a vrut doar sa creeze prin marketing si culori vii o poveste de adormit romanii.
Inca de la conferinta oficiala de lansare a Mic.ro Patriciu a vrut sa faca nota discordanta. El a vrut sa se diferentieze clar de retailerii internationali, spunand ca magazine Mic.ro sunt o forma de comert traditional. Mai mult decat atat, le-a numit pe acestea „bacanii”, un termen care a iesit din vocabularul uzual, precizand ca Mic.ro este de fapt o reinnodare a comertului romanesc interbelic, cu vanzatori cu care te poti tutui si clienti care cumpara pe caiet.
Pe de alta parte, descriind relatia sa contractuala cu reteaua Metro, Patriciu a spus ca isi doreste sa vada marile retele internationale dand coltul. „Dorinta mea este sa distrug acest tip de comert care nu are nici o legatura cu comertul romanesc si care distruge tesutul urban. Vreau sa ii vad dand coltul”, a spus omul de afaceri.
Reteaua Metro, despre care Patriciu spunea ca sunt „neprofesionisti”, era unul din principalii furnizori ai magazinelor Mic.ro la acea data. Intre timp alti furnizori i-au luat locul, furnizori care au ajuns sa protesteze in fata centrului logistic al retelei de retail pentru a-si cere banii pe marfa livrata.
La patriotism a apelat Patriciu si cand a venit vorba de rebranding-ul Minimax. Proiectul magazinelor Macro, care ar fi trebuit sa ia locul magazinelor Minimax, prevedea comercializarea de produse traditionale si sa includa si o zona de piata, cu spatii de vanzare pentru taranii din partea locului.
Administrarea unei retele de magazine are nevoie de standardizare, trasabilitate si control, in timp ce magazinele gandite de Patriciu au ajuns sa aiba din ce in ce mai putin legatura cu retailul si mai mult cu o imagine a unui comert idilic, dar aproape falimentar.
www.finantistii.ro