Pericol social

pericol social, trăsătură esenţială a infracţiunii şi abaterii, constând în particularitatea faptei de a aduce atingeri valorilor şi relaţiilor sociale apărate de lege. Pericolul social general (generic) se referă la un anumit tip de infracţiuni, se evaluează de legiuitor cu prilejul incriminării faptelor respective, pe baza elementelor caracteristice, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. Pericolul social concret se evaluează pentru fiecare infracţiune în parte de către instanţa de judecată ţinându-se seama de modul şi mijloacele de săvârşire, de împrejurările în care s-a comis, de scopul urmărit, de urmările care s-au produs ori s-ar fi putut produce, de subiectul infracţiunii şi de conduita psihică a acestuia.

pericol social – caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.

periculozitate socială, v. pericol social – în concepţia şcolii pozitiviste italiene prin periculozitate socială se înţelege şi aptitudinea persoanei de a săvârşi o infracţiune.