persoana

Persoană

de

Persoană

persoană – subiect de drepturi şi obligaţii. ~fizică – omul considerat ca subiect de drepturi şi obligaţii. ~ juridică – organizaţie care, având un patrimoniu propriu şi o structură organizatorică de sine stătătoare, fiind constituită în vederea realizării unor scopuri compatibile cu cerinţele orânduirii, este subiect de drepturi şi obligaţii, distinct de persoanele ce intră, în orice calitate, în compunerea ei. ~ vătămată – persoană care a suferit, prin fapta prevăzută de legea penală o vătămare fizică, morală sau materială. ~ dăunată – persoană care a suferit o pagubă în urma unei fapte prevăzute de legea penală, v. şi persoană vătămată. ~ înarmată – persoană care, în momentul săvârşirii faptei, a avut asupra sa (vizibil sau ascuns) o armă. v. şi arme. Săvârşirea unei infracţiuni de către o asemenea persoană constituie în unele cazuri (de ex., în caz de lipsire de libertate în mod ilegal, de violare de domiciliu), o circumstanţă agravantă. ~ care se bucură de protecţie internaţională – persoane care, datorită calităţii pe care o îndeplinesc, sunt protejate în mod deosebit de normele juridice penale şi care poate deveni subiect pasiv adiacent al unei infracţiuni contra siguranţei statului. ~ părăsită, alungată sau lăsată fără ajutor de către cel care are obligaţia legală de a o creşte sau de cel care o are în pază prin îngrijire.

Neînştiinţarea autorităţii de către cel care găseşte o asemenea persoană poate constitui, în anumite condiţii, o infracţiune. ~pierdută – persoană care a ieşit întâmplător de sub paza sau îngrijirea celui la care se află şi este în neputinţă de a se reîntoarce singură la acesta. Neînştiinţarea autorităţii de către cel care găseşte o asemenea persoană poate constitui, în anumite condiţii, infracţiune. ~ fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român -persoană care nu are nici o cetăţenie şi domiciliază în ţara noastră. Legea penală română se aplică acestor persoane întocmai ca şi cetăţenilor români. ~ cu capacitate de exerciţiu restrânsă – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, dar a depăşit vârsta de 14 ani, şi care are nevoie, pentru a încheia anumite acte juridice, de încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. De asemenea, încuviinţarea este necesară şi pentru formularea unei plângeri la organele de urmărire penală. Persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. ~ lipsită de capacitate de exerciţiu – persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi pentru care actele juridice se fac de reprezentantul ei legal. Pentru aceste persoane plângerea la organele de urmărire penală, precum şi împăcarea se pot face, de asemenea, de reprezentantul lor legal. ~ căzută sub puterea adversarului – persoană care poate deveni victima infracţiunii de tratamente neomenoase (art. 358 C. pen.). ~ care nu-şi poate da seama de faptele sale şi nu poate fi stăpână pe ele – persoană afectată de iresponsabilitate ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Indemnizaţie acordată în temeiul Legii nr. 189/2000. Contestarea modalităţii de calcul. Instanţă competentă.

de

Reclamantul PI a chemat în judecată la data de 17.04.2006 pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu aceasta, să se dispună reanalizarea deciziei sale de pensionare nr.117584/2006.

Prin sentinţa civilă nr.4605/15.05.2006 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în aplicarea art.137 din C.proc.civ. şi art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, dispoziţii legale raportate la obiectul cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale prin sentinţa civilă nr.310/2006, a declinat şi el, competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ, reţinut că la termenul din 11.09.2006 reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, menţinându-şi al doilea capăt de cerere din acţiune privind modificarea cuantumului de la 237 lei la 236 lei – pensie primită în temeiul Legii nr.189/2000, reţinând, că instanţa a rămas investită cu soluţionarea capătului de cerere privind drepturile de pensie ale reclamantului conform Legii nr.189/2000, deci, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.7 pct.4 din Legea nr.189/2000, potrivit cărora, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr.258/CA din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că potrivit art.7 alin. (1) din Legea nr.189/2000 „Stabilirea şi plata drepturilor prevăzute  în prezenta ordonanţă se fac de direcţia generală de muncă şi protecţie socială teritorială. Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 se înfiinţează, în cadrul fiecărei direcţii generale de muncă şi protecţie socială teritoriale, o comisie alcătuită din preşedinte şi cel mult 3 membri”.

Potrivit art.7 alin. 3 „Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată”, iar alin. (4) prevede că „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ nr.29/1990”.

A constatat instanţa că din aceste dispoziţii legale rezultă că pe calea contenciosului administrativ pot fi judecate doar contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de comisia alcătuită conform Legii nr.189/2000 şi care stabileşte dacă persoana, cetăţean român, a avut de suferit în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, pentru una din situaţiile prevăzute la lit.„a-f” din art.1 din lege, cuantumul indemnizaţiei fiind cel prevăzut de legiuitor, cu modificările în timp, datorate indexărilor potrivit art.4 din lege.

A mai reţinut Curtea de Apel Constanţa că potrivit art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:(…) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale”.

A concluzionat instanţa că din aceste dispoziţii legale speciale rezultă că, potrivit Legii nr.189/2000, Curtea de apel judecă numai contestaţiile formulate împotriva hotărârilor emise pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 din lege, respectiv, dacă persoana are sau nu dreptul de a fi încadrată în categoria persoanelor care beneficiază de indemnizaţiile prevăzute de art.2 din lege, precum şi eventual, data de la care acestea se acordă.

În schimb, arată Curtea de apel, „modul de plată a indemnizaţiilor” se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, conform art.155 lit.f) iar‚ cum litigiul din cauză este cu referire la cuantumul indemnizaţiei stabilite deja în baza Legii nr.189/2000, în favoarea reclamantului prin hotărârea Casei Judeţene de Pensii Constanţa nr.1869/21.01.2003, hotărâre necontestată de către reclamant, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit potrivit art.20 pct.2 C. proc.civ. Înalta Curte constată că instanţa căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă este tribunalul.

Actul pe care reclamantul l-a contestat prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată şi precizată, este decizia nr.117584/2006, privind recalcularea pensiei din sistemul public emis de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Jurisdicţia asigurărilor sociale este reglementată de Capitolul 8 din Legea nr.19/2000 şi se  realizează prin tribunale şi curţi în apel, conform art.154 din actul normativ menţionat.

În temeiul art.155 din Legea 19/2000, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a)modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;

b)modul de stabilire a majorărilor de întârziere;

c)înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;

d)deciziile de pensionare;

e)refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;

f)modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;

g)plângerile împotriva proceselor – verbale de contravenţii încheiate conform prezentei legi;

h)contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.

Împrejurarea că decizia de recalculare a pensiei a fost contestată numai parţial, în ceea ce priveşte indemnizaţia care i se cuvine reclamantului ca beneficiar al O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.189/2000, nu atrage incidenţa art.7 alin.4 din acest act normativ.

Potrivit art.7 alin.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, stabilirea şi plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se fac de casa judeţeană de pensii sau, după caz, de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 se înfiinţează, în cadrul fiecărei direcţii, case judeţene de pensii sau, după caz, în cadrul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, o comisie alcătuită din preşedinte şi cel mult 3 membri.

Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii printr-o hotărâre motivată, împotriva căreia persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ (art.7 alin.3 şi 4).

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că în competenţa curţii de apel intră numai soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor prin care se stabileşte dacă persoana în cauză se încadrează în categoriile de persoane persecutate din motive etnice prevăzute în art.1 din O.G. nr.105/1999, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, iar nu şi cererile privind modul de calcul şi de plată al indemnizaţiilor, acestea din urmă încadrându-se în prevederile art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art.22 alin. (5) C.proc.civ, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi de Asigurări Sociale.

Legea nr. 270/2008 pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice

de

Articol unic

Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 30 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Autoritatea tutelara sau, dupa caz, consilierii juridici angajati ai consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica au obligatia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuita in vederea incheierii actelor juridice de vanzare-cumparare, donatie sau imprumuturi cu garantii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei varstnice respective.
(2) Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce ii apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.”
2. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, autoritatea tutelara va solicita serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii in subordinea consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana varstnica sa efectueze o ancheta sociala in maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica, sesizata in conditiile art. 33 si in baza anchetei sociale, va propune masurile necesare de executare legala a dispozitiilor inscrise in actul juridic incheiat si va putea solicita in instanta judecatoreasca rezilierea contractului de intretinere in nume propriu si in interesul persoanei intretinute.”

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Drepturi reglementate prin O.G. nr.105/1999.Persoanele beneficiare

de

Prin sentinţa civilă nr.436/2001,  Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P.P. împotriva Casei Judeţene de Pensii Maramureş prin care a solicitat anularea hotărârii nr.2999/10.07.2001 a Comisiei pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999.

Curtea de apel, a reţinut în esenţă, că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art.1  din  Ordonanţa  Guvernului nr.105/1999, aprobate prin Legea nr.189/2000.

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul susţinând în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, ignorând că noţiunea de strămutat este similară cu cea de refugiat,  iar din probele administrate a rezultat că el a fost nevoit să se refgieze la data de 1 februarie 1944 din localitatea de domiciliu Rădăuţi, judeţul Suceava ca urmare a intrării trupelor socvietice pe teritoriul României.

Recursul este nefondat.

La 1 februarie 1944, reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu (oraşul Rădăuţi) judeţul Suceava şi s-a stabilit pentru o perioadă în oraşul Corabia judeţul Romaneşti, refugiindu-se ca urmare a evenientelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război modial.

Potrivit prevederilor art.1 lit.c) din Ordonanţa  Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr.189/2000, beneficiciază de drepturile acordate prin această ordonanţă persoana, cetăţean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Potrivit art.2 din Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.

Dar, acest refugiu trebuie să se  fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.

Or, în cauză, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu ca urmare  a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoroiul României a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.

Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localităţile de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.

Astfel fiind, recursul a fost respins ca nefondat.

Persecutat etnic. Persoană strămutată. Indemnizaţie

de

Reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ilfov, să se dispună anularea Deciziei nr.1589 emisă de pârâtă la 5 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă cererea de a fi încadrat şi a-i acorda calitatea şi drepturile de beneficiar  al Legii nr.189/2000.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ a respins acţiunea, prin sentinţa nr.181 din 25 februarie 2002, reţinând că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.

Recursul declarat de reclamant este fondat.

De prevederile art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000, beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, şi anume la lit. „c” – „a fost  strămutată în altă  localitate decât cea de domiciliu”, cazul care priveşte recursul de faţă.

Prin normele de aplicare a O.G. nr.105/1999 aprobate de Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002, în art.2 s-a precizat că prin persoană care a  fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.

Reclamantul este născut la 13 septembrie 1931 în localitatea Turtucaia, iar urmare  tratatului bilateral din 7 septembrie 1940 încheiat între România şi Bulgaria, părinţii acestuia şi reclamantul care era minor, au fost strămutaţi obligatoriu în România.

Se constată, deci, că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000, având calitatea de persoană strămutată, considerente pentru care s-a admis recursul, a fost casată sentinţa şi, în fond, s-a admis acţiunea şi s-a anulat Decizia nr.1589/2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, care a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000 şi să îi acorde drepturile corespunzătoare.

Persecutat etnic. Copil născut în timpul refugiului părinţilor

de

Reclamantul F.I. a solicitat anularea Hotărârii nr.8465 din 17 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999, întrucât are calitate de  persoană  refugiată, fiind născut în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea  aşa cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă,  nelegalitatea acesteia, în raport  de prevederile H.G. nr.127/2002 care prevăd necesitatea ca persoana să-şi fi schimbat domiciliul şi să fi suferit persecuţii etnice, ori localitatea Bădeni, unde s-a născut intimatul reclamant aparţine statului român.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 8 iulie  1944 în localitatea  Bădeni, judeţul Cluj, în perioada strămutării părinţilor săi.

Potrivit art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a  suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.

Soluţia Curţii de apel fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins ca neîntemeiat.

Dreptul la acţiune

de

Art. 266. – (1) Orice persoană are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autorităţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale şi nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal.
Art. 267. – Când acţiunea prevăzută la art. 266 se referă la un titlu de creanţă privind datoria vamală şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, înainte de depunerea acţiunii se poate formula contestaţie pe cale administrativă, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
Art. 268. – (1) Acţiunile care privesc alte decizii decât cele prevăzute la art. 267 se formulează potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), plângerea prealabilă nu suspendă executarea deciziei contestate.
(3) Autoritatea vamală poate suspenda, total sau parţial, executarea acestei decizii până la soluţionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate să considere că decizia contestată nu respectă reglementările vamale sau că un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

de

Legitima aparare
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.
Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Starea de necesitate

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.
Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica si constrangerea morala

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.

Cazul fortuit

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

Iresponsabilitatea

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.

Betia

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.
Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Minoritatea faptuitorului

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Eroarea de fapt

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.

Programul comunitar de actiune in domeniul sanatatii publice (2003-2008). Apel pentru propuneri de proiecte.

de

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu Ordin nr. 818 din 10/17/2003 Cadrul legal al procedurii Prezenta procedura prezinta metodologia de aplicare a cerintelor de conformare a activitatilor/instalatiilor prevazute in anexa 1 la O.U.G. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari prin Legea 645/2002, denumita in continuare O.U.G. 34/2002, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu, care face parte integranta din documentele de reglementare a functionarii activitatii.

Autoritatea competenta pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel regional in a carei raza de competenta se afla amplasamentul. Prezenta procedura se aplica tuturor activitatilor/instalatiilor existente sau celor care au suferit modificari substantiale ori activitatilor/instalatiilor noi, reglementate prin acordul integrat de mediu. Depunerea solicitarii pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu este obligatorie pentru functionarea oricarei instalatii/activitati mentionate in lista din anexa 1 la O.U.G. 34/2002. In termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin, autoritatea locala pentru protectia mediului va inainta titularilor de activitati/instalatii, care desfasoara activitati listate in anexa 1 la O.U.G. 34/2002, instiintari scrise privind necesitatea demararii procedurii specifice de emitere a autorizatiei integrate de mediu. Titularul activitatii/instalatiei va depune solicitarea pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu la sediul autoritatii locale pentru protectia mediului unde se afla amplasamentul activitatii/instalatiei. In termen de 10 zile de la primirea solicitarii, autoritatea locala pentru protectia mediului este obligata sa informeze in scris autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei integrate de mediu. Autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei coordoneaza si controleaza procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si poate delega autoritatilor locale competenta analizarii anumitor faze din procedura. Pentru desfasurarea in conditii optime a procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, la sediul autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului se afiseaza la loc public urmatoarele: – continutul anexei 1 la O.U.G. 34/2002; – lista documentelor de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF); – conditiile locale de mediu specifice amplasamentului; – lista documentelor pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – conditiile de participare a publicului in cadrul procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu; – formularul-tip pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – lista taxelor si tarifelor aferente procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, stabilite conform legislatiei in vigoare. – Solicitarea de autorizatie integrata de mediu Continutul solicitarii autorizatiei integrate de mediu Titularul de activitate care intra sub incidenta prevederilor O.U.G. 34/2002 are obligatia de a elabora si de inainta autoritatii locale pentru protectia mediului solicitarea autorizatiei integrate de mediu, care cuprinde: – cerere; – raport de amplasament, intocmit in conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general prevazut la art. 2 alin. (2); – evaluari privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului; – proiect de program pentru conformare in cazul instalatiilor existente; – dovada publicarii anuntului public de solicitare a autorizatiei integrate de mediu; – dovada achitarii tarifului pentru verificarea solicitarii. Analiza preliminara efectuata de autoritatea locala pentru protectia mediului stabileste daca solicitarea este sau nu corect intocmita si daca indeplineste conditiile legale pentru a fi supusa analizei propriu-zise. O solicitare nu este corect intocmita daca: a) nu au fost depuse toate documentele de sustinere a solicitarii; b) face referire la o instalatie ce nu se incadreaza in domeniul reglementat pentru autorizarea integrata de mediu; c) tarifele necesare nu au fost achitate. In cazul acceptarii solicitarii, titularul de activitate/operatorul este invitat sa achite tarifele corespunzatoare etapei de analiza a documentatiei de sustinere a solicitarii. Respingerea motivata a solicitarii se comunica solicitantului fara perceperea taxei de autorizare, dar cu perceperea tarifului pentru etapa parcursa pentru verificarea solicitarii. (Dupa analiza preliminara a documentatiei de solicitare autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel local transmite in scris titularului de activitate/operatorului, in termen de 10 zile lucratoare, raspunsul privind acceptarea solicitarii sau respingerea motivata. Autoritatea regionala pentru protectia mediului stabileste si comunica in termen de 7 zile lucratoare titularului de activitate/instalatie, in functie de numarul autoritatilor implicate in aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu si componenta CAT, numarul de exemplare pe hartie ale solicitarii autorizatiei integrate de mediu si un exemplar pe suport electronic. SECTIUNEA a 2-a – Continutul documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu Formularul-tip de cerere pentru solicitarea demararii procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este prevazut in Ghidul tehnic general si se completeaza conform specificatiilor acestuia. Raportul de amplasament se intocmeste pe baza investigatiilor efectuate, a datelor si informatiilor continute in evaluarile privind nivelul impactului asupra mediului si in conformitate cu recomandarile Ghidului tehnic general. Evaluarile privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului, constand in studiul de evaluare a impactului asupra mediului in cazul activitatilor noi si in bilantul de mediu pentru cele existente, se realizeaza de persoane fizice sau juridice atestate in acest scop de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului, conform prevederilor legale in vigoare. Av.COLTUC MARIUS

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu

de

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu Ordin nr. 818 din 10/17/2003 Cadrul legal al procedurii Prezenta procedura prezinta metodologia de aplicare a cerintelor de conformare a activitatilor/instalatiilor prevazute in anexa 1 la O.U.G. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari prin Legea 645/2002, denumita in continuare O.U.G. 34/2002, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu, care face parte integranta din documentele de reglementare a functionarii activitatii.

Autoritatea competenta pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel regional in a carei raza de competenta se afla amplasamentul. Prezenta procedura se aplica tuturor activitatilor/instalatiilor existente sau celor care au suferit modificari substantiale ori activitatilor/instalatiilor noi, reglementate prin acordul integrat de mediu. Depunerea solicitarii pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu este obligatorie pentru functionarea oricarei instalatii/activitati mentionate in lista din anexa 1 la O.U.G. 34/2002. In termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin, autoritatea locala pentru protectia mediului va inainta titularilor de activitati/instalatii, care desfasoara activitati listate in anexa 1 la O.U.G. 34/2002, instiintari scrise privind necesitatea demararii procedurii specifice de emitere a autorizatiei integrate de mediu. Titularul activitatii/instalatiei va depune solicitarea pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu la sediul autoritatii locale pentru protectia mediului unde se afla amplasamentul activitatii/instalatiei. In termen de 10 zile de la primirea solicitarii, autoritatea locala pentru protectia mediului este obligata sa informeze in scris autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei integrate de mediu. Autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei coordoneaza si controleaza procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si poate delega autoritatilor locale competenta analizarii anumitor faze din procedura. Pentru desfasurarea in conditii optime a procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, la sediul autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului se afiseaza la loc public urmatoarele: – continutul anexei 1 la O.U.G. 34/2002; – lista documentelor de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF); – conditiile locale de mediu specifice amplasamentului; – lista documentelor pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – conditiile de participare a publicului in cadrul procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu; – formularul-tip pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – lista taxelor si tarifelor aferente procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, stabilite conform legislatiei in vigoare. – Solicitarea de autorizatie integrata de mediu Continutul solicitarii autorizatiei integrate de mediu Titularul de activitate care intra sub incidenta prevederilor O.U.G. 34/2002 are obligatia de a elabora si de inainta autoritatii locale pentru protectia mediului solicitarea autorizatiei integrate de mediu, care cuprinde: – cerere; – raport de amplasament, intocmit in conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general prevazut la art. 2 alin. (2); – evaluari privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului; – proiect de program pentru conformare in cazul instalatiilor existente; – dovada publicarii anuntului public de solicitare a autorizatiei integrate de mediu; – dovada achitarii tarifului pentru verificarea solicitarii. Analiza preliminara efectuata de autoritatea locala pentru protectia mediului stabileste daca solicitarea este sau nu corect intocmita si daca indeplineste conditiile legale pentru a fi supusa analizei propriu-zise. O solicitare nu este corect intocmita daca: a) nu au fost depuse toate documentele de sustinere a solicitarii; b) face referire la o instalatie ce nu se incadreaza in domeniul reglementat pentru autorizarea integrata de mediu; c) tarifele necesare nu au fost achitate. In cazul acceptarii solicitarii, titularul de activitate/operatorul este invitat sa achite tarifele corespunzatoare etapei de analiza a documentatiei de sustinere a solicitarii. Respingerea motivata a solicitarii se comunica solicitantului fara perceperea taxei de autorizare, dar cu perceperea tarifului pentru etapa parcursa pentru verificarea solicitarii. (Dupa analiza preliminara a documentatiei de solicitare autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel local transmite in scris titularului de activitate/operatorului, in termen de 10 zile lucratoare, raspunsul privind acceptarea solicitarii sau respingerea motivata. Autoritatea regionala pentru protectia mediului stabileste si comunica in termen de 7 zile lucratoare titularului de activitate/instalatie, in functie de numarul autoritatilor implicate in aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu si componenta CAT, numarul de exemplare pe hartie ale solicitarii autorizatiei integrate de mediu si un exemplar pe suport electronic. SECTIUNEA a 2-a – Continutul documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu Formularul-tip de cerere pentru solicitarea demararii procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este prevazut in Ghidul tehnic general si se completeaza conform specificatiilor acestuia. Raportul de amplasament se intocmeste pe baza investigatiilor efectuate, a datelor si informatiilor continute in evaluarile privind nivelul impactului asupra mediului si in conformitate cu recomandarile Ghidului tehnic general. Evaluarile privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului, constand in studiul de evaluare a impactului asupra mediului in cazul activitatilor noi si in bilantul de mediu pentru cele existente, se realizeaza de persoane fizice sau juridice atestate in acest scop de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului, conform prevederilor legale in vigoare. Av.COLTUC MARIUS