Petiţie de ereditate

petiţie de ereditate, acţiune civilă prin care succesorul (ce se pretinde a fi adevăratul moştenitor) cere în justiţie să i se recunoască titlul său de moştenitor, de legatar ori de donatar de bunuri viitoare (universal sau cu titlu universal), cu scopul de a dobândi bunurile moştenirii, pe care, în temeiul unei pretinse calităţi de succesor, le deţine o altă persoană (pârâtul – moştenitor aparent). Competenţa soluţionării p.e. aparţine instanţei judecătoreşti de la locul unde s-a deschis succesiunea.

Pentru admiterea acţiunii, reclamantul trebuie să-şi poată dovedi calitatea de adevărat moştenitor; această dovadă o poate face, în funcţie de felul moştenirii (legală, testamentară, convenţională), prin certificatul de moştenitor, actele de stare civilă sau orice alte mijloace de probă admise de lege (din care ar putea rezulta că este rudă sau soţ supravieţuitor al defunctului), prin testament ori prin înscrisul constatator al donatiei de bunuri viitoare. Efectele hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis p.e. vizează (în mod diferenţiat, în funcţie de buna-credinţă sau reaua-credinţă cu care s-a acţionat) atât drepturile şi obligaţiile pe care le are moştenitorul aparent faţă de adevăratul moştenitor, cât şi soarta actelor juridice încheiate de succesorul aparent cu terţii, în legătură cu bunurile succesorale. P.e. prezintă următoarele caractere juridice: V este o acţiune mixtă; 2) este o acţiune divizibilă; 3) este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani.