Plasamentul în regim de urgenţă al copilului

plasamentul în regim de urgenţă al copilului, măsură de protecţie specială cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. 1) Măsură se ia, după caz, la: a) o persoană sau familie; b) un asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidenţial (centrele de primire a copilului în regim de urgenţă) licenţiat în condiţiile legii. Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament în regim de urgenţă trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire. Plasamentul în regim de urgenţă al copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă; plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial este interzis, cu excepţia situaţiei copilului mai mic de 2 ani care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate. 2) La stabilirea măsurii de plasament în regim de urgenţă se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; b) menţinerea fraţilor împreună; c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta. 3) Competenţa. a) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv; direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze, în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură, instanţa judecătorească, care se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. b) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească la sesizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care solicită emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, dacă reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării; în termen de 48 de ore de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. 4) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti. 5) Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsura de protecţie specială, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii. 6) Monitorizarea aplicării măsurii. împrejurările care au stat la baza stabilirii plasamentului în regim de urgenţă trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. Dacă împrejurările s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii; dreptul de sesizare îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul [v. şi măsuri de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi].

PLASAMENTUL COPILULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ, este o măsură de protecţie socială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.