Plata cecului

plata cecului, procedura prin care posesorul cecului obţine plata acestuia din partea celor obligaţi în raportul cambial. Cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă (art. 29 din Legea nr. 59/1934). Ordinul de a plăti suma din cec nu are efect decât după expirarea termenului de prezentare. în lipsa unui atare ordin, trasul poate plăti şi după expirarea termenului (art. 33 din Legea nr. 59/1934). Cecul emis şi plătibil în România trebuie, sub sancţiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranţilor şi garanţilor, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile. Prezentarea unui cec la o casă de compensaţii echivalează cu o prezentare la plată. Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în afară de Europa în termen de 70 zile. Termenele indicate se calculează din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Dacă cecul este plătibil în străinătate, termenul de prezentare va fi cel arătat de legea locului plăţii. Dacă legea locului plăţii nu dispune se vor aplica regulile mai sus-arătate (art. 30, art. 32 din Legea nr. 59/1934). Când un cec este tras între două locuri, având calendare deosebite, ziua emiterii este înlocuită cu aceea corespunzătoare a calendarului locului de plată (art. 31 din Legea nr. 59/1934).

Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. în sensul legii, prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: a) transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original; b) reproducerea imaginii cecului original în format electronic; şi c) transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original, cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Informaţiile relevante pentru trunchiere, cuprinse în cecul original, sunt stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege (art. 32^1 din Legea nr. 59/1934).

Când prezintă la plată un cec prin trunchiere, instituţia de credit este obligată: i) să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor; i) să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original, precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor arătate (art. 322 din Legea nr. 59/1934).

Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică, de către instituţia de credit plătitoare. în baza refuzului la plată, instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: i) data prezentării acestuia la plată, spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului legal; ii) declaraţia de refuz, datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. Menţiunile înscrise pe cecul original constituie dovada refuzului de plată (art. 323 din Legea nr. 59/1934).

Trasul care plăteşte un cec, ce poate fi girat, este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor (art. 36 din Legea nr. 59/1934).

Trasul poate cere, plătind cecul, ca el să-i fie predat cu menţiunea „achitat” de către posesor. Posesorul nu poate refuza o plată parţială. în caz de plată parţială, trasul poate cere să se facă pe cec menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă (art. 35 din Legea nr. 59/1934).
Când un cec este plătibil într-o monedă care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită, în termenul de prezentare a cecului în moneda ţării, după valoarea ei din ziua plăţii. Dacă plata nu a fost făcută la prezentare, posesorul poate, la alegerea sa, să ceară ca suma să-i fie plătită în moneda ţării, fie după cursul în ziua prezentării, fie după cursul din ziua plăţii. Valoarea monedei străine este determinată după uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cec. Regulile arătate nu se aplică în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauza de plată efectivă în monedă străină). Dacă suma este arătată într-o monedă având aceeaşi denumire, dar o valoare diferită în ţara de emisiune şi în aceea a plăţii, se presupune că indicarea se referă la moneda locului de plată (art. 37 din Legea nr. 59/1934). Efectele cecului nu sunt atinse prin moartea trăgătorului, incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia, intervenite după emiterea cecului (art. 34 din Legea nr. 59/1934). V. cec.