Noul Cod Civil consacra caracterul de titlu executoriu al contractelor de inchiriere incheiate in forma autentica, precum si al celor incheiate prin inscris sub semnatura privata dar inregistrate la organele fiscale, in ceea ce priveste obligatia de plata a chiriei [art. 1798 NCC]
Precizam de la inceput ca, in opinia noastra, inregistrarea contractului de locatiune la organele fiscale nu poate consta intr-o procedura prin care contractului de locatiune i se atribuie un numar de inregistrare (data certa), ci reprezinta exclusiv inregistrarea in vederea luarii in evidenta a existentei acelui contract intr-un scop determinat, potrivit unei proceduri speciale.
Aceasta deoarece caracterul executoriu al unui inscris este acordat numai in temeiul legii [art. 372 C.proc.civ], cu consecinta importanta a lipsei unui litigiu pe fondul dreptului si punerea la dispozitie a procedurii de executare silita, astfel ca interpretarea art. 1798, 1809 si 1816 NCC nu poate fi una extensiva.
Data certa a unui inscris (chiar acordata de un organ fiscal) nu este suficienta, in opinia noastra, pentru a constitui „inregistrare” si a acorda caracterul executoriu acelui contract de locatiune, concluzie sprijinita si de faptul ca „inregistrarile” de contracte de locatiune facute de organele fiscale anterior intrarii in vigoare a NCC se efectuau potrivit unor proceduri specifice, simpla data certa acordata unui asemenea contract neavand aceeasi valoare.
Sursa: Noulcodcivil.ro