Plenitudine de jurisdicţie

Plenitudine de jurisdicţie

plenitudine de jurisdicţie, mod generic de determinare a competenţei, depline şi integrale, între diferitele organe de jurisdicţie. Dispun de p.j. instanţele judecătoreşti, iar în cadrul acestora, judecătoriile. Instanţele judecătoreşti dispun de p.j., deoarece judecă toate pricinile civile, penale şi orice alte pricini care nu sunt date în competenţa altor organe de jurisdicţie printr-o dispoziţie expresă a legii.

De la p.j. a instanţelor judecătoreşti se derogă, pentru a se stabili competenţa celorlalte organe de jurisdicţie, numai cu privire la anumite cauze sau subiecte de drept – persoane fizice sau juridice – special determinate de lege. Judecătoriile dispun, în materie civilă, de p.j. deoarece, în primă instanţă, judecă toate pricinile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti sau altor organe de jurisdicţie [v. şi jurisdicţii speciale; competenţă generală; competenţă de atribuţiune procesuală a judecătoriilor]