Poprire în propriile mâini ale creditorului

poprire în propriile mâini ale creditorului, poprirea ce se înfiinţează în situaţia în care creditorul urmăritor şi debitorul urmărit sunt legaţi prin obligaţii reciproce, fără a fi întrunite condiţiile necesare pentru a opera compensaţia legală, creanţele nefiind amândouă lichide şi exigibile.

O asemenea poprire presupune numai două subiecte, creditorul şi debitorul, iar nu şi un terţ poprit; întrucât unul dintre aceştia (fiecare fiind şi debitor şi creditor faţă de celălalt) are interesul să-şi asigure în viitor realizarea creanţei sale faţă de debitor (care îi este şi creditor), recurge la poprirea în propriile sale mâini, reunind astfel, în persoana sa, dubla calitate de creditor urmăritor şi de terţ poprit. Folosind această procedură, creditorul unei sume de bani (el însuşi debitor al debitorului său) poate dobândi dreptul de a reţine în propriile-i mâini suma pe care o datorează debitorului. P.p.m.c. întruneşte toate trăsăturile unei proceduri de poprire stricto sensu; ea presupune existenţa unui titlu executoriu care să justifice cererea de poprire, precum şi o adresă de poprire din partea executorului judecătoresc competent.