pot depune somatie de plata

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

de

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CVY4wXLhMnR

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.
Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului sau, iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua procedure urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata se refera la creante certe, lichide si exigibile. O creanta este certa, atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala; este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil; si este exigibila, atunci cand a devenit scadenta.

Procedura somatiei este o procedura speciala si urgenta, ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, rezultand din contracte sau din alte inscrisuri, semnate de ambele parti. Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, ce decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti, ori intre comercianti si autoritati contractante.

In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor ce utilizeaza aceasta procedura poate depune cu success, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu acesta.

Acesta este un aspect important in aceasta procedura, ce transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poarte emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.
Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Cel mai mare avantaj al procedurilor urgente este tocmai acest caracter urgent, ce permite judecatorului in cauza sa dea o solutie intr-un termen de aproximativ 2-3 luni – textul OUG 119 solicita instantei sa dea o solutie in 90 de zile. In plus, procedurile urgente nu solicita partilor sa incerce solutionarea amiabila a chestiunii, ceea ce scurteaza intregul proces.

Pe scurt, dezavantajele procedurii generale sunt reprezentate de cuantumul ridicat al taxei de timbru si de durata intregii proceduri (prima instanta, apel si recurs), ceea ce face ca un asemenea proces sa dureze uneori 2-3 ani inainte ca instanta sa dea o decizie definitiva si irevocabila. Pe de alta parte, procedura generala ar trebui utilizata, in locul somatiei ori ordonantei de plata, atunci cand creditorii au nevoie de mai mult decat inscrisuri pentru a-si dovedi creanta (de exemplu, depozitii ale martorilor ori ale expertilor). Totusi, atunci cand exista dovezi suficiente privind faptul ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, creditorii pot recurge la una dintre cele doua proceduri urgente, in locul procedurii generale greoaie si indelungate, prevazute de codul de procedura civila.


recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida

de

Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/RjrYrHEpycX

Cum schimba legea 72 2013 contractele intre profesionisti Recuperarea creantelor mai rapida

1. Creditorul are dreptul de a redobandi toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.

2. Dobanda legala este majorata.

3. Termenul maxim de plata este de 60 de zile.

4. Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.

Anul acesta, o noutate legislativa aduce importante schimbari in domeniul comercial. Intrarea in vigoare a Legii 72/2013 privind masuri de combatere a intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti, dar si intre acestia si autoritatile contractante, se aplica incepand cu data de 5 aprilie 2013.

Inca de la publicarea ei, legea a atras destule critici, intrucat pune dificultati de intelegere si de aplicare. Astfel, in cele ce urmeaza, voi incerca sa raspund la urmatoarele intrebari privind textul legislativ:

  • De ce este importanta revizuirea contractelor?

  • Care sunt riscurile contractelor nerevizuite?

    Este necesar sa revizuiti contractele pentru a evita:
    cresterea litigiilor intre profesionisti din cauza neintelegerii normelor legale obligatorii prevazute de legea mai sus amintita;
    nulitatea anumitor clauze contractuale care sunt interzise de lege a fi mentionate in contract.

  • Cui i se aplica aceasta lege?

  • Care sunt modificarile aduse? Iata trei dintre cauzele care duc la aparitia litigiilor: 1. Lipsa de claritate a clauzelor contractuale, inclusiv a obligatiilor partilor; 2. Necunoasterea legii care se aplica contractelor; 3. Modificarea legislatiei aplicabile si neactualizarea contractelor societatii in conformitate cu legea noua. Asadar, o prima concluzie ar fi necesitatea si utilitatea revizuirii contractelor societatii ca urmare a intrarii in vigoare a legii 72/2013. Cui i se aplica legea? Textul legislativ ne atrage atentia asupra creantelor care rezulta din contractele semnate intre: profesionisti sau profesionisti si autoritatile contractante. Dar la ce ne referim cand vorbim despre profesionisti sau autoritati contractante?

  • Profesionistii se definesc ca orice persoane fizice sau juridice care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Mai exact, definitia se refera la: srl-uri, srl-d-uri, pfa-uri, sa-uri, intreprinderi individuale, asociatii familiale. ONG-urile nu fac obiectul acestei definitii si nici contractele incheiate de profesionisti cu consumatorii.Pe de alta parte, autoritatile contractante sunt autoritatile publice ale statului roman care actioneaza la nivel central, regional sau local, precum si orice alt organism de drept public, cu personalitate juridica, infiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fara scop lucrativ.Prin urmare, daca faceti parte din categoria profesionistilor (proprietar, administrator sau angajatul unei entitati dintre cele enumerate mai sus) v-am trezit interesul necesar parcurgerii cu atentie a acestui articol.

    Care sunt modificarile aduse?

    Trebuie mentionat mai intai de toate ca legea 72/2013 transpune in dreptul intern Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.02.2011 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in tranzactiile comerciale.
    In primul rand, legea stabileste un cadru legal general aplicabil pentru cazurile in care profesionistii nu au prevazut conditiile contractual pentru desfasurarea relatiilor dintre ei. Contractele incheiate incepand cu data intrarii in vigoare a legii vor trebui sa respecte noile prevederi.

    In al doilea rand, sunt impuse limitele legale in care contractele trebuie sa se incadreze: cu privire la termenul de plata al creantelor izvorate din contract, acesta nu poate depasi 60 de zile.

    Hiba acestei mentiuni este omiterea specificarii momentului de cand incepe sa curga acest termen. Presupunem ca termenul incepe sa curga incepand cu data prestarii serviciilor sau receptia marfurilor. Asadar, o clauza expresa in contract care sa faca referire la modalitatea de receptie a marfurilor sau a prestarii serviciilor este absolut necesara. Apare astfel ca efect al acestei clauze introducerea in procedura de executie a contractului a unor documente care sa ateste data receptiei marfurilor ori a prestarii serviciilor.

    O a treia modificare a legii este interzicerea convenirii prin contract asupra datei la care factura va fi emisa sau primita.

    Pentru stabilirea datei de la care dobanda penalizatoare incepe sa curga, sunt avute in vedere urmatoarele:

  • in cazul in care termenul de plata nu a fost prevazut in contract, dobanda penalizatoare va curge dupa 30 de zile calendaristice de la data primirii de catre debitor a facturii/ a unei cereri echivalente de plata;
  • dupa 30 de zile calendaristice de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
  • daca legea sau contractul stabileste o procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor, iar debitorul a primit factura sau cererea echivalenta de plata la data receptiei sau verificarii ori anterior acestei date, dupa 30 de zile calendaristice de la aceasta data.

    A patra prevedere aduce in discutie dobanda legala care este majorata. Procedura este urmatoarea: daca partile nu au stabilit nivelul penalitatilor acestea se vor calcula in functie de nivelul ratei dobanzii de referinta BNR la care se adauga 8 puncte procentuale. Iar rata de referinta a dobanzii legale pe care o vom lua in calcul va fi cea in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului si aceasta se va aplica pentru intregul semestru, indiferent de modificarile intervenite intre timp. Mai mult, textul legislativ impune o procedura de receptie ori de verificare, certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor nu avand voie sa depaseasca termenul de 30 de zile calendaristice de la data receptiei bunurilor sau prestarii serviciilor. O ultima modificare subliniaza problema recuperarii creantelor. Prezenta lege prevede ca in momentul in care debitorul nu isi respecta obligatia de plata, creditorul sa aiba dreptul sa recupereze toate costurile realizate pentru recuperarea creantelor, putand pretinde daune-interese de minim 40 de euro.


Tipuri de creante – Debite

de

Tipuri de creante – Debite

 

Tipuri de creante - Debite

Fiecare activitate poate constitui un raport obligational si poate atrage de la sine o anumita indatorire la un moment dat, prin urmare tipurile de creante sunt destul de multe si  nu limitativ enumerate.

             Cele mai cunoscute si mai des intalnite creante sunt cele care provin din raporturile obligationale reglementate de dreptul civil, comercial (in prezent absorbit de Noul Cod civil), dreptul muncii sau Codul Fiscal:

–    creante civile
–    creante comerciale
–    creante bancare
–    creante fiscale sau bugetare
–    creante salariale

Creantele civile

Reprezinta creantele rezultate din raporturile patrimoniale incheiate intre persoane fizice definite ca necomercianti sau neprofesionisti, conform Noului Cod civil.

Creantele comerciale

Sunt creantele rezultate in urma incheierii contractelor comerciale.
Un contract comercial este acel contract incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani.

Noul Cod civil, in conceptia sa monista, absorbind partial Codul Comercial si inglobandu-l, defineste comerciantul ca cel care exploateaza o intreprindere, un profesionist.
Dar termenul de “comerciant” inca subzista in legi speciale de reglementare a anumitor raporturi de drept si va fi inca uzitat mult timp.

Creantele bancare

Creantele bancare reprezinta un tip aparte de creanta, rezultate de obicei dintr-un contract de credit bancar.

Contractul de credit bancar este definit ca acel contract de imprumut de consumatie prin care imprumutatorul – banca – remite imprumutatului – persoana fizica sau juridica – o suma de bani contra unei dobanzi, iar imprumutatul se obliga sa restituie intr-o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani.

               Debitorul se obliga sa utilizeze creditul in scopul pentru care a fost contractat, sa ramburseze creditul conform unui grafic stabilit de comun acord si sa plateasca dobanda si eventualele penalitati in caz de nerespectare a uneia dintre clauzele convenite.

Creantele bancare reprezinta majoritatea debitelor restante la ora actuala.

Creantele fiscale   

Creantele fiscale reprezinta drepturile patrimoniale ce rezula din raporturile de drept material fiscal constand in:

•    creante fiscale principale: provenite din obligatia de plata a impozitelor, taxelor, amenzilor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea TVA , dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.

•    creante fiscale accesorii: provenite din perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere.

Creantele salariale

Creantele salariale sunt reglementate de dreptul muncii si iau nastere in temeiul unui raport de munca creat intre creditor ca salariat si debitor ca angajator.

Deosebirile importante fata de celelalte creante constau in sarcina probei care este rasturnata in dreptul muncii si apartine angajatorului.

Un alt aspect important este faptul ca hotararile date in prima instanta in litigiile de munca sunt executorii de drept.

Este o executie vremelnica reglementata de Codul de procedura civila.


Garantiile obligatorii ale creantelor – Debite

de

Garantiile obligatorii ale creantelor – Debite

 

Garantiile obligatorii ale creantelor - Debite

Orice raport juridic care implica drepturi de creanta ar trebui sa contina garantii – ca o masura de prevedere a partilor implicate. in functie de detaliile concrete ale fiecarui raport obligational, partile pot opta pentru o anumita garantie. Sigur ca garantiile nu se constituie pentru contracte de mica valoare, uzuale. Ar fi dificil de incheiat, iar costurile pot constitui un impediment. Garantiile sunt de esenta raporturilor juridice cu o valoare semnificativa, iar utilitatea lor este considerabila.

Garantiile reprezinta ansamblul mijloacelor juridice – drepturi si actiuni derivand din reglementari legale sau din conventia partilor – care garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de parti prin care se asigura realizarea drepturilor de creanta.
Noul Cod civil reglementeaza garantia comuna a creditorilor, garantiile personale si garantiile reale.

1. Gajul general al creditorilor

Orice  persoana raspunde pentru obligatiile sale cu intreg patrimoniul sau.
Gajul general al creditorilor sau garantia comuna este reglementat in art. 2324 din noul Cod civil.
Prin noua reglementare devine posibila diviziunea patrimoniului si transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta.
Importanta acestei segmentari a patrimoniului rezida in aspectele executarii silite care nu mai poate privi intregul patrimoniu al debitorului, ci doar patrimoniul profesional in legatura cu care s-a nascut creanta respectiva si doar in cazul in care bunurile nu sunt suficiente indestularii, vor putea fi urmarite celelalte mase patrimoniale.
Prevederile de mai sus sunt valabile micilor intreprinzatori, persoanelor fizice autorizate.
Aspectul cel mai interesant apare in cadrul profesiilor autorizate de lege, adica a profesiilor liberale, cum sunt medicii, notarii, arhitectii.
In cazul acestora, sunt supuse executarii silite doar bunurile din patrimoniul profesional, fiind declarate insesizabile celelalte bunuri.

2. Garantii personale

a. Fideiusiunea
Fideiusiunea reprezinta angajamentul scris – act autentic sau inscris sub semnatura privata – pe care o alta persoana decat debitorul si-o asuma fata de creditor de a executa obligatia in cazul in care debitorul nu si-o executa el insusi.
Fideiusiunea nu poate avea o intindere mai mare decat obligatia debitorului.

Beneficiul de discutiune reprezinta dreptul fideiusorului de a cere ca, creditorul sa se indrepte intai impotriva debitorului principal si, numai in masura in care creanta nu va putea fi realizata pe aceasta cale, sa poata fi urmarit el.
Invocarea beneficiului suspenda urmarirea fideiusorului pana la aflarea rezultatelor urmaririi debitorului.
Daca creanta a fost recuperata doar in parte de la debitor, fideiusorul ramane obligat pentru diferenta, iar in caz de insolvabilitate a debitorului, suspendarea urmaririi fideiusorului inceteaza.

Beneficiul de diviziune consta in posibilitatea fideiusorului de a cere creditorului sa divida creanta intre fideiusori. Bineinteles acest beneficiu presupune existenta unei pluralitati de fideiusori.
Dar in temeiul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor are posibilitatea sa ceara creditorului divizarea obligatiei si urmarirea sa doar in limita cotei sale.
Deoarece beneficiul de discutiune si cel de diviziune pot fi invocate pentru a temporiza executarea silita si implicit recuperarea creantei, in contractele de fideiusiune se recurge ori la renuntarea expresa la aceste beneficii ori la obligarea in solidar a fideiusorului cu debitorul.
O creatie a practicii bancare este mentionarea in contractele de credit a codebitorului, care in fapt este un fideiusor, garantand obligatia, dar fara sa beneficieze de credit.
Daca fideiusorul a platit datoria catre creditor, are dreptul de regres impotriva debitorului principal pentru a-si recupera sumele platite, in conditiile legii.

b. Garantii autonome
Garantiile autonome sunt reglementate in art. 2321-2322 din noul Cod civil, si sunt scrisoarea de garantie si scrisoarea de confort.
Reprezinta angajamente unilaterale, care dau nastere la obligatii doar in sarcina celui ce si le asuma, adica a emitentului.

Scrisoarea de garantie
Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, in considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in conformitate cu termenii angajamentului asumat.

Emitentul – de obicei o banca sau o societate de asigurari – are rolul de garant, de fidejusor, preluand obligatia de plata pentru situatia in care cel garantat nu si-a indeplinit obligatia contractuala. Emitentul trebuie sa se asigure ca sunt indeplinite cerintele pentru executare din scrisoare sau din cererea simpla, iar apoi are un drept de regres impotriva ordonatorului pentru a-i fi returnata suma platita.

Scrisoarea de confort
Scrisoarea de confort este definita ca fiind acel angajament irevocabil si autonom prin care emitentul isi asuma o obligatie de a face sau de a nu face, in scopul sustinerii unei alte persoane, denumita debitor, in vederea executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau.
Spre deosebire de scrisoarea de garantie care are ca obiect obligatia de a da o suma de bani, scrisoarea de confort are ca obiect o obligatie de a face sau de a nu face.

in toate cazurile, garantia este limitata la plata de daune interese – emitentul nu va fi obligat sa execute obligatia de a face sau a nu face, ci va fi obligat la plata unor daune interese catre beneficiar, la simpla cerere a beneficiarului.

3. Garantii reale

Garantiile reale sunt reglementate in art. 2323-2500 din noul Cod civil si sunt privilegiile, ipotecile, gajul si dreptul de retentie.

a. Privilegiile
Privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale si este indivizibil.
Fata de alti creditori care au o garantie reala asupra aceluiasi bun, preferinta privilegiului opereaza doar in masura in care a fost inscris in registrele prevazute de lege.

Aspectul cel mai important al majoritatii privilegiilor imobiliare este dat de dreptul de preferinta, nu si de urmarire.
Asta inseamna ca, creditorul privilegiat nu are vreun drept special fata de creditorii chirografari in ce priveste vanzarea bunurilor asupra carora s-a constituit privilegiul si nu poate sa se opuna vanzarii, insa va fi preferat in cadrul operatiunii de distribuire a sumelor de bani rezultate din vanzarea bunului, pana la indestularea creantei sale.

b. Ipotecile
Ipoteca – prevazuta de art. 2343-2479 din noul Cod civil este un drept real accesoriu care are ca obiect unul sau mai multe bunuri mobile sau imobile afectate executarii unei obligatii si care confera creditorului ipotecar atributele de preferinta si de urmarire fata de alti creditori.
Dupa modalitatea prin care se constituie, ipoteca este legala si conventionala, iar dupa natura bunurilor ipotecate, ipoteca poate fi mobiliara si imobiliara.

Se pot ipoteca:
a) creante banesti;
b) conturi bancare;
c) actiuni si parti sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare;
d) drepturi de proprietate intelectuala;
e) petrolul, gazul natural;
f) efectivele de animale;
g) recoltele care urmeaza a fi culese;
h) padurile care urmeaza a fi taiate;
i) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locatiune, care sunt detinute in vederea vanzarii, etc.;
j) orice bunuri destinate sa serveasca in mod durabil exploatarii unei intreprinderi.

Ipoteca imobiliara
Se pot ipoteca:
a) imobilele cu accesoriile lor;
b) uzufructul acestor imobile si accesoriile;
c) cotele-parti din dreptul asupra imobilelor;
d) dreptul de superficie.

Ipoteca imobiliara trebuie inscrisa in cartea funciara ca si conditie pentru constituirea sa valabila, nu doar pentru opozabilitate.
Cele mai importante efecte pe care le are ipoteca fata de creditor sunt atributele de urmarire si de preferinta in baza carora, creditorul ipotecar poate sa urmareasca bunurile in mana oricui s-ar afla si sa fie platit cu prioritate in cazul urmaririi silite a bunului.

Deoarece ipoteca este prin esenta ei fara deposedare, debitorul poate sa-si foloseasca imobilul fara sa fie lezat in aceasta folosinta de creditor.
Debitorul poate sa instraineze bunul, dar in baza caracterului accesoriu al ipotecii, aceasta urmeaza bunul ipotecat, iar tertul dobanditor al bunului ipotecat il dobandeste cu ipoteca accesorie, raspunzand cu bunul pentru datoriile nascute si garantate cu ipoteca.

Ipoteca imobiliara se considera constituita doar in momentul inscrierii sale in cartea funciara.
Ipoteca mobiliara se constituie in momentul incheierii contractului de ipoteca, dar produce efecte doar la data cand obligatia garantata ia nastere.

Extinderea ipotecii
Ipoteca se intinde, fara nici o alta formalitate, asupra constructiilor, imbunatatirilor si accesoriilor imobilului, chiar daca acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.
Prin urmare este necesar sa existe o ipoteca asupra imobilului principal, ipoteca ce se va extinde prin efectul legii si asupra tuturor celorlalte imobile incorporate in imobilul ipotecat, inclusiv asupra constructiilor ulterioare.
Un aspect demn de luat in seama poate aparea in cazul executarii silite. Cand se urmareste silit un imobil teren ipotecat, in baza acestei prevederi, se poate urmari si imobilul ca amelioratiune a terenului, chiar daca nu este intabulat.

c. Gajul 
Gajul este o varietate a ipotecii mobiliare cu deposedare si este reglementat in art. 2478-2494 din noul Cod civil, reprezentand contractul prin care debitorul sau un tert remite creditorului sau unui tert un bun mobil, corporal sau incorporal, in scopul garantarii unei obligatii.
Gajul da creditorului un drept de retentie in virtutea caruia, creditorul poate refuza restituirea bunului pana cand debitorul va indeplini obligatia principala in totalitate.
Dreptul de urmarire si de preferinta, ca si in cazul celorlalte garantii reale, da posibilitatea creditorului sa urmareasca bunul in mainile oricui si sa fie indestulat cu prioritate din pretul vanzarii acestuia.

d. Dreptul de retentie

Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Dreptul de retentie beneficiaza de reglementare prin art. 2495-2500 din noul Cod Civil, poate fi legal sau conventional si poate privi bunuri mobile si imobile.
In baza dreptului de retentie, creditorul nu se poate opune executarii silite a bunului inceputa de alt creditor, dar poate va participa la distribuirea pretului.
Dreptul de retentie se stinge prin achitarea creantei sau a altei garantii suficiente.


Clauze preventive – Recuperarea creantelor

de

Clauze preventive – Recuperarea creantelor

 

Clauze preventive - Recuperarea creantelor

Daca fiecare contract ar fi intocmit ca si cum este un posibil litigiu si s-ar recurge la specialisti pentru intocmirea unor clauze specifice prevenirii asa-ziselor debite neperformante, atunci creantele restante ar putea fi reduse semnificativ.
Inserarea unor clauze in contracte scuteste creditorii de neplacerile cauzate in situatia unui litigiu.

            Acestea pot fi:
1. pactele comisorii;
2. competenta instantei;
3. clauza compromisorie;
4. punerea de drept in intarziere;
5. garantiile:
6. acceptarea facturilor;
7. obligarea fidejusorului in solidar cu debitorul.

1. Pactele comisorii

Sunt clauze de rezolutiune voluntara a contractelor, iar daca vorbim de un pact de ultim grad, atunci rezolutiunea are loc fara interventia instantei de judecata si fara punerea in intarziere a debitorului.
Avatantajele constau in  evitarea cheltuielilor procedurale cu rezolutiunea judiciara, posibilitatea rezolutiunii pentru contractele care nu au prin lege prevazuta aceasta posibilitate, permitand incetarea oarecum intempestiva a contractului devenit incomod si avantajand partea care nu mai are un interes in pastrarea contractului.

Model  de pact  comisoriu de gradul II

Tin cazul neindeplinirii obligatiei de plata la scadenta, contractul se desfiinteaza de plin drept, fara interventia instantei de judecata si fara punerea in intarziere a debitorului care este pus de drept in intarziere prin ajungerea la scadenta a obligatiei de plata.T

2. Competenta instantei

Desi pare un aspect putin luat in seama, in general in contracte, la eventualele litigii, este mentionata o sintagma de genul “litigiile care nu se pot solutiona pe cale amiabila, vor fi solutionate de instantele judecatoresti competente”.
Este de preferat ca creditorulsa-si ia masuri de precautie, fara sa aiba surpriza de a avea un proces pe rol in celalalt capat de tara.

In ce priveste contractele incheiate intre profesionisti, competenta instantelor judecatoresti este alternativa, reclamantul avand posibilitatea de a se adresa nu doar instantei de la sediul paratului, dar si instantei locului in care s-a prevazut executarea contractului, care poate fi in cu totul alt loc decat isi are sediul creditorul sau ar prefera acesta.
Prin urmare este recomandabil sa se specifice in fiecare contract instanta judecatoreasca pe care o agreeaza ambii contractanti si care este competenta potrivit legii sa judece litigiul respectiv.

3. Clauza compromisorie
Arbitrajul comercial are avantajul reducerii timpului de solutionare al unei actiuni la maxim 2 luni. Hotararea poate fi executata silit, iar taxele sunt accesibile.
Arbitrajul se realizeaza prin Curtile Comerciale de Arbitraj si exista un regulament  pentru demararea procedurii arbitrale.

Pentru a fi insa atrasa competenta instantei arbitrale, este obligatoriu ca partile sa fi prevazut in contract o clauza compromisorie sau arbitrala.
Clauza compromisorie are urmatorul enunt orientativ:
  „Orice litigiu decurgand din, sau, in legatura cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiintarea lui, se va solutiona prin arbitraj comercial organizat de Camera de Comert si Industrie a judetului X in conformitate cu Regulile de procedura arbitrala ale acestei Camere. Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie”.

4. Punerea de drept in intarziere

Prin specificarea in contract ca debitorul este de drept in intarziere la data scadentei fara alta formalitate, creditorul se pune la adapost de obligativitatea notificarii acestuia si a termenului de gratie.

5. Garantiile

In functie de natura contractului, se pot solicita garantii debitorului, care pot consta in garantii personale sau reale sau taxa de denuntare intempestiva a contractului.
Un aspect important, in relatiile intre profesionisti, in cazul emiterii biletelor la ordin este utila avalizarea acestora de catre adminstratorul societatii comerciale in scopul de a atrage raspunderea acestuia si extinderea gajului asupra inca unui patrimoniu, si anume pe langa cel al persoanei juridice si asupra celui personal al administratorului.

6. Acceptarea facturilor

Inserarea in contracte a mentiunii ca expedierea facturii prin posta cu confirmare de primire face dovada acceptarii la plata si se considera data primirii.
Este utila o clauza de tipul: “in derularea relatiilor contractuale dintre parti, facturile emise, se vor considera acceptate la plata de la data confirmarii primirii lor de catre beneficiar, care prin efectul comunicarii lor este pus in intarziere fara alte notificari sau formalitati prealabile, de la data scadentei platii asa cum a fost aceasta fixata intre parti si inscrisa pe factura.”

7. Obligarea fidejusorului in solidar cu debitorul

Prin obligarea fidejusorului in solidar cu debitorul intr-un contract garantat prin fidejusiune, fidejusorul renunta implicit la beneficiul discutiunii, fara sa trebuiasca sa mentioneze renuntarea expresa, putand fi executat silit de creditor fara sa poata opune beneficiul respectiv.


Recuperarea creantelor – Drepturile debitorului

de

Recuperarea creantelor – Drepturile debitorului

 

Recuperarea creantelor - Drepturile debitorului

Sintetizand drepturile debitorului acestea ar fi:

  • esalonarea sau amanarea platii;
  • stingerea platii prin compensatie sau dare in plata;
  • invocarea prescriptiei.

a. Esalonarea sau amanarea platii
In primul rand, debitorul trebuie sa incerce sa gaseasca modalitatea de solutionare amiabila cu creditorul, eventual o esalonare sau o amanare a platii.

Debitorii aflati in situatii de criza evita creditorul, nu raspund la notificari sau la telefon, iar aceasta atitudine nu poate duce decat la o agasare a creditorului care se vede pus in situatia imposibilitatii recuperarii restantelor si tinde sa apeleze la masuri drastice.
Debitorul poate sa incerce aplanarea conflictului prin mediere, iar aceasta intalnire organizata cu creditorul poate duce la gasirea unor solutii reciproc avantajoase.

b. Stingerea platii prin compensatie sau dare in plata
De asemenea, debitorul poate sa discute cu creditorul stingerea platii printr-o alta modalitate, cum este compensatia sau darea in plata. Compensatia reprezinta un mijloc de stingere a obligatiilor reciproce si de aceeasi natura intre doua persoane care au concomitent calitatea de debitor si creditor una fata de cealalalta, pana la limita valorii celei mai mici dintre ele.
Daca sunt egale ca valoare, stingerea obligatiilor se face in intregime. Pentru a interveni compensatia, trebuie ca partile sa fie de acord, datoriile sa fie reciproce, sa priveasca o suma de bani sau lucruri de acelasi gen si sa fie datorii certe, lichide si exigibile.

Darea in plata este acel mijloc de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie in locul celei pe care debitorul era obligat initial sa o execute.
Darea in plata nu poate avea loc fara acordul creditorului, acesta nu poate fi obligat sa primeasca o alta prestatie in afara de cea care i se datoreaza chiar daca ar avea o valoare mai mare.

Pentru ca darea in plata sa opereze, este necesar ca, pe langa consimtamantul creditorului, ea sa opereze concomitent cu plata si sa intruneasca toate conditiile generale de valabilitate ale oricarei plati. Daca creditorul accepta plata inainte de executarea acesteia, nu mai suntem in prezenta unei dari in plata, ci a unei novatii prin schimbare de obiect.

c. Invocarea prescriptiei
Poate cel mai important drept al debitorului este posibilitatea de a refuza sa faca plata in temeiul implinirii termenului de prescriptie a creantei pe care o are creditorul impotriva sa.

Prescriptia reprezinta stingerea dreptului material la actiune prin neexercitarea lui in termenul legal. Termenul general de prescriptie al creantelor este de 3 ani, conform art. 2517 din noul Cod civil, si incepe sa curga de la scadenta.

Prescriptia creantelor este definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative.
Rezulta ca dupa implinirea prescriptiei creantei, creditorul nu mai poate constrange debitorul sa faca plata, iar debitorul poate refuza sa o faca. Dar plata facuta de debitor dupa prescrierea dreptului creditorului, nu mai poate fi ceruta spre restituire de debitor.

Prescriptia nu opereaza de la sine, ci numai la cererea partii interesate. Debitorul are interes sa invoce prescriptia pentru ca poate refuza sa mai faca plata dupa implinirea termenului. Este un drept al debitorului si este important de retinut.
Numeroase firme de recuperare debite cumpara creante prescrise si utilizand metode de intimidare la limita legalitatii, forteaza debitorul sa faca plati pe care acesta ar fi in drept sa le refuze. Acesta este unul din motivele pentru care debitorii trebuie sa-si cunoasca foarte bine drepturile.


Drepturile creditorului – Recuperarea creantelor

de

Drepturile creditorului – Recuperarea creantelor

 

Drepturile creditorului - Recuperarea creantelor

Drepturile creditorului sunt:
obtinerea intocmai a prestatiei din partea debitorului;
actionarea in judecata a debitorului si executarea silita a acestuia;
actiunea oblica;
actiunea revocatorie.

a. Obtinerea intocmai a prestatiei din partea debitorului
Creditorul este titularul dreptului de a obtine prestatia de la debitor, in temeiul raportului juridic incheiat cu acesta.
Creditorul are dreptul sa puna in intarziere debitorul, sa-l someze sa faca plata, sa ii acorde o esalonare sau o amanare la plata, sa accepte stingerea platii prin compensare sau dare in plata. Sau dimpotriva, poate refuza toate aceste posibilitati pe care le are la indemana, solicitand executarea intocmai a obligatiei de plata, la termenul si in cuantumul convenit initial.
Acordarea unei facilitati la plata catre debitor este o posibilitate pe care o are creditorul, fara a fi obligat sa recurga la aceasta.

b. Actionarea in judecata a debitorului si executarea silita a acestuia
Daca creditorul doreste plata creantei sale in conditiile agreate cu debitorul la incheierea raportului obligational, iar debitorul refuza sau este in imposibilitate sa-si indeplineasca aceasta obligatie, creditorul poate sa-l actioneze in judecata incercand sa obtina un titlu executoriu.
Obtinerea unui titlu executoriu ii confera creditorului avantajul executarii silite a debitorului cu ajutorul fortei de constrangere a statului.
Daca creditorul are si o garantie impotriva debitorului, garantie care ii asigura executarea obligatiei, atunci recuperarea debitelor restante este mult mai usoara. In lipsa unei asemenea garantii, creditorul are un drept de gaj general asupra bunurilor prezente sau viitoare ale debitorului.

c. Actiunea oblica

Creditorul poate introduce o actiune oblica in numele debitorului sau, substituindu-i-se acestuia in drepturile si actiunile patrimoniale neexercitate de debitor.
Pentru a putea exercita aceasta actiune trebuie ca debitorul sa refuze ori sa neglijeze sa actioneze el insusi, creanta sa fie certa si lichida si sa existe pericolul de insolvabilitate al debitorului.
Aceasta actiune poate fi folosita intr-o varietate larga de situatii si cuprinde numai drepturile si actiunile patrimoniale care sunt in pericol de a se pierde din cauza pasivitatii debitorului. Si actiunea pentru partajul judiciar al bunurilor comune ale debitorului este tot o varietate de actiune oblica.

d. Actiunea revocatorie
O alta posibilitate recunoscuta de lege creditorului care are o creanta certa impotriva debitorului este actiunea revocatorie sau pauliana. Prin aceasta actiune, creditorul poate declara inopozabil fata de el actul juridic incheiat de debitor in frauda intereselor sale, cum ar fi actele prin care acesta isi declanseaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.

Cunoscandu-ne drepturile pe care le avem in calitate de debitori sau creditori, obligatiile asumate de fiecare trebuie executate cu buna-credinta si este recomandabila incercarea de solutionare amiabila a diferentelor aparute in executarea relatiilor juridice pe care le avem. Orice proces are costuri suplimentare, iar executarea silita adauga si mai multe costuri la debitele initiale, putandu-le dubla sau tripla.

In aceste considerente, e de preferat o discutie amiabila cu creditorul si incercarea de obtinere a unei facilitati la plata, decat evitarea comunicarii cu acesta si refuzul nejustificat al executarii prestatiei.


Negocierea – Solutie pentru recuperarea debitelor

de

Negocierea – Solutie pentru recuperarea debitelor

 

Negocierea - Solutie pentru recuperarea debitelor

Daca negocierea de dinainte de incheierea contractelor e cunoscuta si aplicata de catre cei mai multi oameni de afaceri, negocierea pentru recuperarea creantelor, care ne poate scuti de procese, este uitata, evitata, ba chiar expediata in afara alternativelor posibile. Cand de fapt, alaturi de incercarea de conciliere, ar fi prima alternativa la un proces, mai ales ca Noul Cod de procedura civila ne ofera si posibilitatea de a transforma intelegerea in titlu executoriu.

Negocierea este o realitate a vietii. Contractele sunt si ele o parte a vietii. Iar contractele a caror contravaloare nu a fost achitata sunt latura neagra a oricarui administrator, antreprenor etc.

Unii vad negocierea ca pe o confruntare de forte, in genul “hai sa vedem care e mai tare”. In climatul si asa tensionat generat de neplata datoriilor, o astfel de atitudine nu conduce la vreun rezultat asteptat de creditor.

Negocierea este un mod de a gandi, o atitudine, un comportament, o stiinta, ce consta intr-un ansamblu de tehnici utilizate de doi parteneri (de afaceri, in cazul nostru) pentru a ajunge la un consens; este nimic altceva decat un dialog intre doi sau mai multi parteneri in scopul atingerii unui punct de vedere comun asupra unei probleme aflate in discutie – in cazul nostru neplata creantelor.

Cele de mai sus arata ca singura cale de urmat in caz de neplata a creantelor este intelegerea, discutia calma. Cam greu de obtinut, dar nu imposibil.

Cu toate acestea, nu trebuie sa vedem negocierea ca pe un conflict (eventual atatat tot de noi), ci ca pe o modalitate eficienta de a gasi solutii, care sa serveasca intereselor ambelor parti.

Negocierea, de altfel ca orice alta forma de comunicare, poate fi considerata ca fiind competenta daca este eficace si eficienta si contribuie la dezvoltarea relatiei de comunicare.

Transpus in contextul negocierii, inseamna:

A. Negocierea este EFICACE daca produce un acord intelept, adica un acord care:
– satisface interesele legitime ale partilor in masura posibilului;
– rezolva interesele conf1ictuale in mod echitabil;
– este durabil si
– ia in considerare si interesele grupului, comunitatii, societatii.

B. Negocierea este EFICIENTA daca minimizeaza costurile umane (efort, timp), materiale si financiare implicate in procesul de negociere eficace.

C. Negocierea, prin modul de desfasurare si prin solutiile la care se ajunge, trebuie sa IMBUNATATEASCA (sau cel putin sa nu deterioreze) RELATIILE dintre partile care negociaza.


Proceduri de recuperare creante – Recuperare

de

Proceduri de recuperare creante – Recuperare

 

Proceduri de recuperare creante - Recuperare

Procedurile urgente de recuperare a creantelor prevazute de noul Cod de procedura civila sunt procedura pentru cererile de valoare redusa si procedura ordonantei de plata.

          A. Cererile de valoare redusa
B. Procedura ordonantei de plata

Cererile de valoare redusa
Este o procedura simplificata, urgenta, prevazuta de art. 1025-1032 din noul Cod de procedura civila si are ca scop obtinerea de catre creditor a unui titlu executoriu intr-un timp foarte scurt.

Domeniul de aplicare al procedurii aplicabile cererilor de valoare redusa
Prin aceasta procedura poate fi obtinuta rapid o hotarare executorie pentru cereri cu caracter patrimonial al caror obiect nu depaseste 10.000 lei la data sesizarii instantei.

Nu se poate recurge la aceasta procedura pentru creante provenind din raporturile in:

  • materie fiscala, vamala sau administrativa;
  • raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice;
  • starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;
  • drepturile patrimoniale nascute din raporturile de familie;
  • mostenire;
  • insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile si a altor persoane juridice sau alte proceduri asemanatoare;
  • asigurari sociale;
  • dreptul muncii;
  • inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;
  • arbitraj;
  • atingeri aduse dreptului la viata privata sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Conditii
Pentru  promovarea acestei proceduri speciale exista doua conditii speciale care trebuie indeplinite cumulativ de justitiabil, respectiv domeniul si valoarea cererii.

Cererea trebuie sa priveasca un raport juridic dintr-un domeniu care sa nu fie expres exceptat de Codul de procedura civila.
A doua conditie se refera la valoarea cererii, care fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu trebuie sa depaseasca suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei.
Nu are importanta izvorul obligatiei de plata sau natura raporturilor ce stau la baza ei si legiuitorul nu mentioneaza nimic despre caracterul cert, lichid si exigibil al creantei. Nu  este necesara informarea asupra medierii.