Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei

principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei, regula care consacră egalitatea părţilor în raporturile procesuale cu instanţa şi recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi îndatoriri, corespunzătoare calităţii lor din proces. P.e.p.f.j. reprezintă una dintre formele specifice de manifestare a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, republicată. De asemenea, art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicată, prevede că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi; un conţinut similar are art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. Egalitatea părţilor în faţa legii şi a autorităţilor judiciare implică respectarea următoarelor cerinţe:

a) judecarea proceselor pentru toţi cetăţenii trebuie să se realizeze de aceleaşi organe şi potrivit aceloraşi reguli procedurale; existenţa unor organe de jurisdicţie specializate, în afara sistemului instanţelor judecătoreşti ori instituirea unor reguli speciale de procedură nu exclude egalitatea părţilor. Aceasta deoarece organele respective soluţionează toate litigiile care intră în competenţa lor jurisdicţională, fără nicio discriminare din punct de vedere al părţilor, iar regulile procedurale speciale se aplică oricărei persoane care este parte într-un litigiu care este supus acestor reguli; b) aceleaşi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părţilor, fără nicio deosebire. Legislaţia procesuală în vigoare nu instituie restricţii sau privilegii pentru unele persoane. Astfel, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii. Astfel, fiecare parte, păstrându-şi poziţia sa, are dreptul la aceleaşi probe, la aceleaşi apărări, la aceleaşi căi de atac în contra hotărârilor date; c) instanţa de judecată are obligaţia de a asigura un echilibru în situaţia procesuală a părţilor. în acest sens instanţei îi revine obligaţia de a încunoştinţa părţile asupra termenelor de judecată, de a comunica actele de procedură, de a lămuri părţile asupra drepturilor lor.