Principiul interpretării contra proferentum

principiul interpretării contra proferentum, regulă de interpretare a convenţiei arbitrale potrivit căreia convenţia trebuie interpretată contra proferentum, adică împotriva aceluia care a redactat clauza obscură sau ambiguă. Această regulă nu se confundă cu principiul consacrat de Codul civil român (art. 983), conform căruia atunci „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”.

în materie de arbitraj acest principiu este lipsit de sens, deoarece atunci când convenţia de arbitraj există, cele două părţi semnatare sunt obligate în mod egal. Practica arbitrală a demonstrat însă că pot exista situaţii când convenţia arbitrală are caracter obscur, iar în astfel de situaţii asemenea clauze să nu profite celui care le-a redactat, ci, dimpotrivă, celeilalte părţi semnatare.